Who am I?

     Va salut dragi cititori!

   I`ve been thinking si am ajuns la concluzia ca este momentul potrivit sa va povestesc mai multe despre mine, the real me! 
   In descrierea profilului meu scrie ca sunt “o persoana visatoare, romantica, timida care adora dulciurile si ploaia.” 
   Let`s go slow! De ce visatoare? Pentru ca tind sa imi fac idei, viziuni asupra vietii care duc spre idealism, pentru ca desi uneori nu las sa se vada, am atatea dorinte ireale incat cred ca as putea sa compun basme pentru copii :)) Sunt una dintre acele persoane “demodate” care apreciaza bunul simt, respectul, demnitatea. Imi place cand un vecin, in loc sa treaca pe langa mine ca si cand nici nu as exista, ma saluta spunandu-mi “saru`mana”, ba chiar imi deschide usa si imi zambeste politicos. Mi se pare minunat daca partenerul meu de conversatie este atent la ceea ce incerc sa ii comunic, cand foarte bine ar putea sa imi raspunda “da, nu, nu stiu” si sa se uite pe furis in decolteul meu. Este o usurare cand vad barbati care sunt atat de inteligenti si de manierati incat nu te vad ca pe un vanat, barbati care desi arata bine, nu se mandresc cu asta, dimpotriva au o atitudine modesta si uneori apeleaza chiar la autoironie pentru un plus de umor, care pentru mine este intotdeauna un punct bun ;)

   Florile, lumanarile, bomboanele din ciocolata fina, cadourile simbolice, personalizate, plimbarile in natura si timpul petrecut intr-o ceainarie sunt doar cateva gesturi la care barbatii nu prea mai recurg decat daca sunt siguri in proportie de 90% ca vor obtine ceva sexual din partea femeii cu care se intalnesc. Trist nu? Eu una sunt o romantica incurabila, am pretentia de la partener sa ma seduca, sa ma inconjoare de atentie si rasfaturi si sa stie cum sa se poarte iar astea, zic eu, sunt chestii normale, pe care cred ca le merit. Femeia alintata, "sufocata" cu tandrete, romantism, devotament si pasiune, femeia surprinsa din cand in cand cu cate un mic gest, femeia respectata si sustinuta moral, este o femeie fericita care va da inapoi cel putin atat cat i s-a oferit. Bineinteles ca unii oameni sunt inchisi in ei, nu stiu cum sa isi arate sentimentele si parca nici nu au curaj sa o faca din teama de a nu fi luati drept slabi sau mai rau de teama unei posibile tradari. Si eu am fost asa, trebuie sa recunosc, pana cand m-am intrebat daca sunt asa in continuare, oare relatia va ajunge undeva… Cand am realizat ca o relatie unde se procedeaza asa este sortita esecului, am schimbat foaia si am mai lasat timiditatea si teama la o parte si am incercat sa ma autodepasesc. I`m still trying chiar si acum dar in mare parte mi-a reusit. Mi-am dat voie sa iubesc si sa fiu iubita! Si ce bine am facut! Am avut ocazia sa descopar atatea comori ascunse pe care inainte nu aveam cum sa le vad pentru ca nu purtam “ochelarii” potriviti. Silviu este prieten, frate, tata, iubit. Nu stiu ce ne rezerva viitorul dar stiu ca mereu va fi alaturi de mine cu un sfat, o mangaiere, o vorba buna. El este singurul in fata caruia am plans cand simteam ca ma sfarsesc, baiatul care a avut rabdare cand am trecut prin probleme si la care ma descarcam ca la un preot. Ma face sa rad, imi cere parerea cand vrea sa faca ceva, imi suporta anumite hachite, nervii pe care ii am de multe ori, coplesita fiind de diverse tampenii ale vietii, el este cel care imi cumpara Nurofen cand am nevoie in acea perioada a lunii si care sta in pat lipit de mine, cu mana pe burta mea, direct pe piele pentru a incalzi zona si pentru a transmite energie buna ca sa imi aline diconfortul. El se roaga spunand in gand “Tatal nostru” cand ma simt rau, imi da medicamente cand am caderi de calciu si imi pregateste ligheanul cu apa calda cu sare ca sa imi incalzesc picioarele, sa ma relaxez. Este persoana care a plans cand a simtit ca ar putea sa ma piarda din cauza neintelegerilor, care a plans cand m-a vazut daramata la moartea tatalui meu, persoana care o ajuta pe mama mea la treaburi la care ea nu poate sau nu se pricepe, el este acolo pentru noi. La bucurie, la tristete, la reusite, la esecuri, la bine si la rau este langa mine.

   El iese uneori noaptea sa imi ia dulciuri caci stie ca aceasta este slabiciunea mea, el imi face poftele si imi intelege gusturile.

   Nu este un om perfect, nu avem o relatie roz cu picatele, nu ne potrivim 100% ca firi dar ne iubim.

   Stiu ca am spus ca va voi povesti despre mine dar dupa o relatie de 4 ani si 8 luni, in care am impartit atatea si am trecut printr-o gramada de intamplari impreuna, el este parte din mine si nu as fi corecta fata de voi daca nu v-as spune si despre el. Nu aveti cum sa ma intelegeti fara sa intelegeti cine este el. Datorita lui sunt cine sunt astazi. Persoana care am devenit este o persoana mai buna, mai deschisa, mai intelegatoare, mai completa.

   Va promit ca voi continua to talk about myself si ca incet, incet veti ajunge sa ma cunoasteti.

   In the end atasez cateva poze mai vechi care sper sa va faca placere si sa va insenineze privirea.

   Pe curand...