Fetele mele!

   Am vorbit in alte postari de catelusele mele dragi iar astazi o sa vi le si prezint ca sa vedeti ce copile frumoase am si sa mai zambiti un pic.

   Sunt in numar de 4 si sunt adoptate din diverse locuri. Ma simt impacata stiind ca nu o mai duc rau cum o duceau inainte cand erau fara stapan. Aici au mereu mancare calda, apa, un culcus moale, se joaca, primesc multe mangaieri si cuvinte de alint. Le iubesc iar fara ele viata ar fi parca goala. Stiu ca sunt persoane care nu sunt de acord cu tinerea unor animale in casa. Matusa mea iubeste animalele dar crede ca locul lor este afara. Asa este dar avand in vedere ca lumea este ca o jungla, lor nu le-ar fi fost bine nici afara, in libertate. Pana acum un an am stat la bloc. In prezent locuim la curte asa ca este mai bine pentru ele. Chiar daca ar fi fost sa stam in continuare la bloc, tot ne-am fi straduit sa le tinem. Trei dintre cateluse sunt de talie mica asa ca le-am fi strecurat noi pe undeva prin apartament :p Una dintre cateluse (Cora) nu este sociabila, latra si maraie pe oricine in afara de mine si parintii mei. Matusa mea, cred ca totusi ar fi fost cat de cat de acord cu ele daca nu ar fi fost Cora atat de salbatica. Chiar si asa cand vine la noi, o tinem separat ca sa nu o muste si gata, problem solved. Cine ne iubeste trebuie sa le iubeasca si pe fetele noastre (sau macar sa le accepte)! ;;) Daca este sa luam lucrurile si altfel atunci pe un copil il iubesti oricum ar fi nu?! Asa simtim si noi vis-a-vis de ea. Ele sunt bucuria noastra si le vom proteja mereu. Daca Dumnezeu a lasat sa le intalnim atunci inseamna ca asa a vrut ca noi sa le adoptam si sa avem grija de ele.

   Pozele sunt in ordinea in care a venit fiecare catelusa in familia noastra.

   Ea este Cora, prima catelusa si cea mai mare dintre toate. Tatal meu ii spunea "matroana" pentru ca are o atitudine de stapana si o personalitate puternica. Am luat-o eu de pe strada. Era micuta, cu "nasucul" uscat si avea probleme cu stomacul. Acum are 5 anisori si este o fetita sanatoasa, finuta si extrem de devotata.

   Dolphy este o catelusa blanda si este cea de-a doua adoptata de catre mama. A fost batuta acolo unde a stat inainte. Era mai slaba decat Cora, avea blanita uscata, aspra si era foarte fricoasa. Acum a luat in greutate, are o blanita lucioasa si este o dulceata. Are 2 ani si este tare jucausa si afectuoasa.

   Poza aceasta este facuta la scurt timp dupa ce am adus-o in casa pe Dolphy. Daca mariti pozele veti observa diferenta dintre atunci si acum. Ea si Cora se inteleg bine, dorm impreuna, se joaca precum doua veverite si stau mai tot timpul una langa alta.

   Sara este cea de-a treia catelusa care s-a apropiat de familia mea. Ea ne-a ales pe noi. A venit in curtea casei noastre si nu a mai plecat. A stat o perioada in curte dar pe urma a devenit si ea o prezenta constanta in casa. Era si ea pui cand am luat-o la noi si era tacuta si cuminte. Si acum este cuminte (exceptie facand momentele cand roade materiale) doar ca nu mai este la fel de tacuta. Eu ii spun ursu` pentru ca mormaie si se ridica in doua labute ca un urs. Are o blanita superba cu pete si de aceea ii mai spun Alba-ca-zapada sau urs panda. Nu este de rasa dar este atat de inteligenta! Ea este protejata tatalui meu. Are energie o gramada iar de dormit doarme ca si cand nu s-ar mai fi odihnit de nu stiu cat timp si ii place la nebunie sa se joace si sa alerge. Varsta ei este cam un an si un pic.

   Ultima fetita se numeste Carlita, a adus-o mama in ideea de a tine-o o perioada la noi si apoi de a da-o cuiva care iubeste animale si care isi doreste o catelusa. Am tinut-o vreo 3 zile in curte si in cea de-a patra zi tata a luat-o in casa, caci era frig afara. De atunci ei au hotarat sa o pastram desi deja ne era greu financiar cu 3... Era foarte slaba (mai slaba decat Dolphy), blanita era neingrijita si era fricoasa. Are cateva luni, simte nevoia de atentie si afectiune, se pune pe spate ca sa o iei in brate si plange ca un bebelus cand este lasata singura, de aceea porecla pe care i-am dat-o este Bebe. Nu se intelege deloc cu Cora fiindca ambele sunt firi tari, cu personalitati aparte.

   Carlita si Sara sunt best friends, dorm impreuna, se joaca si sunt foarte haioase si dragute.

   Poze de anul trecut din vara tinand-o pe Cora in brate. O sa mai caut poze si o sa mai pun mai multe cu ele singure dar si cu mine si cu ele.

   La sfarsitul postarii atasez o poza cu tatal meu si cu cea care i-a tinut companie, care dormea mereu langa el, pana in acea noapte cand a murit: Cora.

   Tata obisnuia sa doarma intr-un sac de dormit incapator. Inainte de culcare, Cora isi facea loc pe langa acel sac si intra acolo. Se aseza fie pe picioarele lui, fie langa el, fie pe mana lui. Se bucura cand acesta venea acasa, cand facea o boacana, incerca apoi sa se impace si venea pe langa el. Fata de alte fiinte cuvantatoare, Cora a fost pentru el o prietena fidela, care il iubea neconditionat, il ocrotea si era sincera cu el intotdeauna.  Acum sunt sigura ca ii simte lipsa si daca ar aparea in fata ei ar fi extrem de fericita.

   In concluzie, avem o familie bogata, cu suflete curate, calde si frumoase pe care le vom tine langa noi pe viata pentru ca asa simtim si pentru ca asta era si dorinta tatalui meu.

   Sper ca v-au placut pozele si va promit ca voi mai pune si alta data.

Am un anunt important de facut care se potriveste de minune cu postarea de astazi.

Va rog din suflet sa participati la mitingul "Ultimei sanse" impotriva eutanasiei din 7 martie, ora 15, la Palatul Parlamentului, (Parcul Izvor)!

   Pe curand...

P.S: Ce spuneti de fetele mele? Daca iubiti animalele si v-au castigat inima fetele mele, lasati comentarii, va rog. Poate mai imbunam persoanele care nu vor sa tina in casa animale si poate le convingem sa adopte si ei.