Monday 18 January 2016

Ela`s thoughts...

   Va salut! In postarea anterioara v-am dezvaluit ceva ce imi era teama sa public. Nici nu cred ca va inchipuiti de cate ori am conceput postari pe care nu le publicam, toate contineau detalii, afirmatii despre starile prin care treceam, prin care trec si in prezent. Imi era rusine, teama sa admit ca simt ceea ce simt. Nu pretind ca nu imi mai este dar sunt foarte obosita de incercarile mele penibile, esuate de a ascunde ceva ce este firesc, de partea umana care ne defineste: slabiciunea. Fiecare dintre noi avem puncte sensibile, avem "demoni", ca sa citez o persoana care imi citeste blogul. Acele voci interioare care creeaza scenarii cumplite, facand totul sa para mai rau decat este sau care readuc fantome alte trecutului. 
   Niciodata nu am vrut sa fac sa para ca este totul roz, followerii mei vechi stiu foarte bine ca in tot acest timp v-am tot povestit una alta despre problemele cu care m-am confruntat. Dar poate ca uneori am acoperit mici drame personale, atat in familie cat si in relatia mea pentru a ma apara. Sunt oameni in jurul nostru care profita de conflicte sau de vulnerabilitatile altora si sadesc si mai mult negativism. Nu stiu exact cum fac asta, probabil ca se infiltreaza cumva in viata lor, castigandu-le increderea, prefacandu-se ca le sunt confidenti, ofera sfaturi proaste, exploateaza orice situatie si te sapa...Apoi mai sunt cei care abia asteapta sa afle ceva despre tine ca sa te judece si sa te zdrobeasca umilindu-te, facandu-te sa te simti inferior, jucand rolul de model al societatii care le stie pe toate. Si cate si mai cate tipologii. Ei bine, nu prea mai accept asa ceva. Este viata mea si am dreptul sa o traiesc asa cum consider, atata timp cat nu deranjez pe nimeni cu adevarat.
   Pe de alta parte, sunt cei cu inimile deschise, cei care vor sa cunoasca incet, incet, fara critici, fara cuvinte dure, fara etichete inutile si false, cei care au rabdare sa descopera esenta unui om. Cei care mi-au scris de-a lungul timpului aici dar si pe mail. Cei care m-au incurajat desi nu ma cunosc decat prin ceea ce am lasat eu sa se vada si cu toate acestea au citit cu atentie printre randuri si au avut o vorba buna pentru mine. Pe voi va simt mai aproape decat pe cei care sunt fizic langa mine. Poate suna ciudat, trist dar asa este. Nu stiu cum dar unii dintre voi m-ati facut sa ma simt atat de bine prin ceea ce mi-ati scris iar eu cand va raspund si va multumesc spunandu-va ca apreciez, sa stiti ca vorbesc foarte serios si nu exagerez deloc si nici nu sunt amabila si atat. Chiar inseamna mult pentru sufletul meu!
   De aceea, ma gandesc sa va spun macar cateva dintre motivele starilor mele depresive. Imi este greu pentru ca odata marturisite voua va trebui sa le constientizez si eu. Nu e ca si cand nu sunt capabila sa realizez dar aleg sa nu o fac pentru ca ma doare foarte mult. Am sa incep cu inceputul :) Copilaria mea. A fost frumoasa din anumite puncte de vedere dar am simtit o durere si un gol enorm pentru ca nu am putut sa locuiesc cu parintii mei. Desi ei veneau sa ma vada destul de des, desi aveam tot ce imi doream, desi bunica mea avea grija de mine, nu era suficient. Vroiam sa nu ma simt ca un musafir, vroiam sa raman in casa unde stateam de vineri pana duminica... Vroiam sa stau cu parintii ca toti ceilalti copii de la scoala. Aveam nevoie sa ii simt si mai aproape. Dar nu a fost asa. De aici au pornit o serie de probleme emotionale care ma bantuie si la aceasta varsta. Regretele mamei, cadourile, gesturile, orice incercare de a indrepta, nimic nu a umplut golul meu. Nici macar Silviu. Intotdeauna o sa am in minte franturi de amintiri cand ma simteam atat de singura incat simteam nevoia sa tip de durere. Durere de copil. 

   Deocamdata ma opresc aici dar cu siguranta vor mai urma si alte astfel de postari. Pentru voi dar si pentru mine. 


   Pe curand...

Thursday 14 January 2016

My week in photos (194)

   Hey!  Ziua tatalui meu, putin stres, caloriferele mamei care in sfarsit sunt reparate si incalzesc casa si raceala care e pe terminate - cam asa a fost saptamana trecuta pentru mine. Iar aceasta pana acum nu a fost prea grozava, cu exceptia serii de marti, cand am iesit la Coftale. Ma lupt cu o stare depresiva, incerc sa nu cedez dar e foarte greu. Inca mai pot zambi, inca ma mai pot ridica dar nu stiu pana cand. As scrie aici despre tot ce simt de atatia ani, despre temerile mele, as vrea sa pot sa ma descarc de povara pe care o port in spate si sa fie cineva care sa imi spuna ca intelege, sa nu ma judece, sa primesc caldura si atentia de care am atata nevoie. Sa nu ma mai simt singura... Sa vorbesc despre mine, despre altii, sa pot sa arat cu degetul pe cine merita asta, sa vorbesc despre lumea mea interioara, practic despre necesitatile mele fara sa imi fie teama ca voi fi acuzata ca ma cred centrul universului, ca mi s-a urat de prea mult bine sau sa mi se ceara sa trec peste. Poate nu mai pot, poate nici nu trebuie sa pot... Habar nu am, sincer nu prea mai stiu nimic decat ca vreau o mana de ajutor. Cam atat. Dar pana atunci...



   Luni / Monday

   Ro: Nu am facut poze.

   En: I didn`t take photos.



   Marti / Tuesday (5)


   Ro: Am scos salopeta din dulap.

   En: Took my winter overalls out of the closet. 




   Ro: Ziua tatalui meu... 60 de ani...

   En: My father`s birthday... 60 years old...




   Ro: Coldrex. Bleaaah! Urasc gustul!

   En: Coldrex. Bleaaah! I hate how it tastes!




   Ro: Meritam ceva dulce dupa acel Coldrex oribil.

   En: I deserved something sweet after that nasty Coldrex.




   Ro: Apa fierbinte cu sare. Amandoi eram raciti.

   En: Hot salted water. We both caught a cold.



   Miercuri / Wednesday

   Ro: Nu am facut poze.

   En: I didn`t take photos.




   Joi / Thursday (3)



   Ro: De ar ramane si adultii puri cum sunt copiii...

  En: If only adults would remain pure like children...




   Ro: Ceai de macese cu suc de lamaie.

   En: Rosehip tea with lemon juice.



   Vineri / Friday (2)


   Ro: Una dintre fiintele care ma fac sa zambesc.

   En: One of the beings that make me smile.




   Ro: Vitamine.

   En: Vitamins.



   Sambata / Saturday

   Ro: Nu am facut poze.

   En: I didn`t take photos.



   Duminica / Sunday (2)


   Ro: Spre mama.

   En: Going to my mother`s house.




   Ro: Atat de linistita si dulce!

   En: So peaceful and sweet!



   Sa aveti o zi buna!


   Pe curand...

Friday 8 January 2016

New Year`s Eve 2015 - 2016

   Va salut! De Revelion aveam de gand sa mergem la munte dar au aparut cateva probleme financiare asa ca am decis sa ramanem in oras. In ajun am stat cu mama, care a facut special pentru mine o piftie cu ciuperci si o salata de boeuf fara carne si cu maioneza facuta din cartofi. 
   Tinuta mea a fost una simpla dar am incercat ca de fiecare data sa fie cumva speciala iar puloverul cu fir stralucitor m-a ajutat sa o scot putin din obisnuit. De asemenea, alegandu-l m-am asigurat ca port ceva nou in seara aceea, asa cum obisnuiesc in fiecare an. Am accesorizat cu bijuuri argintii iar ca incaltaminte am avut cizme. 
 









   Cand eram mica si aveam musafiri parintii mei mereu faceau creveti. Nu aratau ca acestia si aveau forma chipsurilor dar tot asa albiciosi iar gustul la fel cu al acestora.


   Inka cu frisca facuta de mama.





    Piftia si hreanul preparate de mama. A fost asa frumos din partea ei ca, atat de Craciun cat si de Revelion, a gatit special pentru gustul meu! :) Ii place sa faca multe mancaruri si alimente, care, sincer va spun, sunt mult mai sanatoase si de o mie de ori mai gustoase decat cele cumparate din magazine.


   De Anul Nou, mama are o traditie, face cate un cadou celor cu care petrece acea seara :) 


   Un aranjament improvizat de mine pentru acea seara.


   Pe 1 ianuarie am iesit in oras cu Tudor si Mihaela. Am cautat un local unde nu se fumeaza si am gasit Andy`s Pizza, o pizzerie deosebit de cocheta si luminoasa. Ne-a placut asa ca am ramas sa ciugulim cate ceva. Noi am mancat cate o portie de cartofi prajiti asortati iar ei au impartit un cheesecake si o prajitura cu ciocolata. Am ras mult si ne-am simtit foarte bine!   
   Tinuta din acea seara a fost compusa dintr-o rochie-pulover foarte groasa, o bluza pe dedesubt, pentru ca rochia nu are maneci, dresuri si cizme. Aceleasi accesorii ca si in ajun doar ca am mai pus un inel si pe mana stanga.















   Outfit 1: 

   Cercei - Moda Collection
   Colier - No name
   Pulover - No name
   Inel - No name
   Jeggings - Am rupt eticheta
   
Outfit 2:

   Cercei - Moda Collection
   Rochie - A & P
   Bluza - No name
   Inel negru - Avon
   Inel argintiu - No name

    Am listat doar obiectele vestimentare care se vad in poze.


   Pe curand...

Thursday 7 January 2016

Christmas 2015

   Neata! Anul trecut am decorat de pe 3 decembrie, de vreo doi ani incoace incerc sa fac acest lucru cat mai devreme posibil pentru a ma satura ca lumea de atmosfera de sarbatoare. In aceeasi zi am reusit sa impodobesc bradul si sa si aranjez ici colo, prin casa. Organizatul, aranjatul si curatenia sunt terapeutice pentru mine asa ca aceasta operatiune chiar mi-a ridicat moralul dupa ce totul era la locul sau. Bineinteles ca am facut multe poze atat pentru blog, cat si pentru arhiva mea personala. Imi place sa le ravad in cursul anului si sa imi amintesc cum a fost atunci. Tineti-va bine ca urmeaza 40 de poze! :D



   Deasupra arcadei de la intrarea in bucatarie.



   Deasupra coltarului din bucatarie. Aceasi scena am realizat si anul trecut dar de data aceasta am adaugat o scrita din lemn, facuta de Silviu, pe care am atarnat un Mos Craciun care pare ca urca pe acoperis ca sa ajunga la horn :)



   Pe masa de cafea din sufragerie. Fata de masa este de la mama si cred ca acoperit frumos suprafata de sticla.



   Tavita si farfurioarele fac parte dintr-un set de cafea turcesc primit de la mama. Am indepartat canutele si am asezat pe ele cate un clopotel iar in centru am pus un bradut de lemn, facut de Silviu si pictat de mine.





   Am avut o inspiratie de moment si am creat acest aranjament simplut. Cana este facut de Silviu si data cu ulei pentru a nu se crapa. Am legat cu sfoara doua crengute mici de brad din plastic, de care am prins o fundita. Am umplut cana cu nucile pictate de mine acum doi ani.



   In fata televizorului am pus doua candele, niste siraguri de bilute aurii, argintii si rosii, printre care am strecurat o decoratiune formata din litere (Merry Christmas), care se desprinsese de la ceva. La fiecare capat cate doua fundite aurii din organza, peste care am suprapus alte doua rosii.



   De manerele dulapurilor de la biblioteca am prins cate o fundita rosie care avea stelute din sclipici auriu.



   Tot pe biblioteca, intr-un colt unde tin cate carticele si o cutie cu nisip, am pus lumanare in forma de stea, facuta de noi.



   Bradul a avut ca in fiecare an o decoratiune noua, mai exact sosetuta trimisa de Mila (click pentu a accesa blogul) si beteala mare verde cu alb la varfuri. Am luat-o pentru a da iluzia ca bradul este mai stufos. Ma tot gandesc de cativa ani sa cumparam unul mult mai aspectuos decat acesta. Sper sa putem investi in asa ceva Craciunul viitor.
   Bradul am vrut sa il decorez cu auriu, argintiu si rosu, folosindu-ma de aceleasi decoratiuni facute acum doi ani de noi si doar cateva altele care mi s-au parut frumoase. Am aflat ulterior ca acestea erau si culorile recomandate pentru acest Craciun. Asadar bradul nostru a fost in trend, total intamplator. Se pare ca am intuit bine :)

























   Sub brad am avut o candela din lemn, plina cu bomboane mentolate, cu cacao si fructe.



   O alta fundita prinsa de manerul dulapului de pe holul camerei noastre.



Iar de manerul dulapului meu cu accesorii am prins o funda mare, de care am prins un carlig din lemn.





   In stanga biroului am asezat pe un servet de bambus o decoratiune din material, pe care am umplut-o cu bomboane sa mai ciugulim cand si cand. De jur imprejur beteala albastra iar in spate doua ghivecele cu lumanari si un ambalaj de la o ciocolata, care mi s-a parut ca da bine datorita imaginii de pe el.



   Chiar deasupra, un alt bradut auriu ca cel de pe masa din sufragerie, cu un Mos Craciun si un con de brad in fata CD-urilor. Iar putin la dreapta o cana haioasa, in care pastrez cativa ardei iuti pentru a pune semintele in pamant.





   Pe prima polita, in coltul din stanga, coltul lui Silviu, doua conuri de brad in paharele si alte suveniruri adunate de Silviu din plimbarile noastre prin diverse locuri. Masina din lemn este cumparata de mama de la Muzeului Satului iar inauntrul ei am pus o ghinda si am prins un alt carlig din lemn, pentru un aspect dragalas.





   In coltul din dreapta, am pus laolalta toate suvenirurile mele: doua lumari, cea galbuie este facuta manual din ceara de albine, un cosulet cu felii de lemn si o bucatica de busuioc, langa el un clopotel chinezesc, ambele de la mama. In spate un set cu brelocuri cumparate de la Muzeul Satului iar in stanga doua felicitari de la Mila (click pentru a accesa blogul), in fata carora am asezat doua cani facute de Silviu.



   Pe cea de-a doua polita am bratari insirate pe suporturi. Am pus beteala albastra iar in cemtru un om de zapada si o candela.



   De manerul dulapului soldat am prins un carlig din lemn ca o decoratiune pentru pasarile mele care au coliviile desupra. Daca as fi pus ceva chiar langa ele sigur am fi ros si le-ar fi facut rau asa ca am ales acest compromis ca sa fie si pentru ele sarbatoare nu? :)



   Unul dintre dulapurile suspendate de deasupra patului. Cele doua placute sunt facute de Silviu si pictate de mine iar sacosica este din fetru si desi se potriveste mai bine toamna, nu am putut sa o iau de acolo, e atat de draguta.



   Decoratiunile pentru broscuta testoasa de pe masa pe care este acvariul sau :) Pentru toata lumea a fost Craciun :)


   In afara de decor, m-am gandit sa va arat si cateva cadouase interesante.



   De la Flory si Mihai. Bomboanele au fost grozave iar Silviu si-a bagat si el degetelele :))



   Ceva ce imi doream de mult, inca de cand am aflat ca exista asa ceva. Parfum pentru poseta, cu suport metalic. Se poate reumple sticluta. 

   Eu stiam si imi doream varianta din imaginea de jos, care se numeste Travalo dar sunt foarte recunoscatoare si pentru cel primit.





   Jeleuri dragute si gustoase asezate pe bete din lemn, de la mama :P




   Sa aveti o zi frumoasa! Va pup!

   Pe curand...