In memoria tatalui meu

   Tatal meu s-a nascut pe data de 5 ianuarie 1956 si a murit pe data de 15 februarie 2011.

   A fost botezat cu un nume istoric, un nume care impune respect si forta, un nume cu personalitate: Alexandru. De altfel, consider ca acest nume il defineste pe deplin, i se potriveste de minune si ii evidentiaza caracterul.

Era un barbat inalt, de o greutate potrivita, parul era precum abanosul, cu o mustata pe care o adoram si o ador in continuare pentru ca aceasta este pentru mine marca lui, una dintre trasaturile sale care il faceau charismatic. De asemenea, inteligenta, arma sa cea mai buna in fata oricui si simtul umorului cu care reusea sa dezghete orice atmosfera incrancenata. Toata lumea il stie plin de haz, plin de viata, un om cumsecade care era in stare sa ajute oricat ar fi putut pe oricine. Era genul de persoana care ti-ar fi intins o mana atunci cand erai in dificultate, genul de prieten cum nu prea se mai intalneste in zilele noastre. Un om devotat cunoscutilor, constiincios in meseria sa dar in special devotat si atasat 100% de familia sa. Cei care au avut onoarea sa il cunoasca (caci eu consider ca cei care l-au avut prin preajma au cunoscut un om mare, un om in adevaratul sens al cuvantului) au observat de nenumarate ori cat de mult isi iubea familia si ca era dispus sa faca orice pentru ea, mai ales pentru mama si pentru mine.

   Dragostea din inima sa nu era indreptata numai catre oameni, ci si catre animale cu care ii placea sa se joace, pe care vroia sa le alinte, sa le ocroteasca, sa le ajute. Sara, catelusa noastra de talie mare, penultima fiinta necuvantatoare care a sosit in familia noastra, a fost adoptata de catre el. Mama mereu spunea ca este protejata lui tata. Oricum el le iubea pe toate cele patru cateluse, doua dintre ele, Cora (prima noastra catelusa) si Dolphy (cea de a doua) fiindu-i aproape chiar pana in ultima clipa…

   Tata era un om deosebit, ne-a oferit multe momente minunate, multe zambete, multa bucurie insa ca orice om, avea si defecte. Aceste defecte s-au accentuat cu trecerea timpului din cauza greutatilor vietii, a stresului cotidian, a frustrarilor acumultate in ani de zile. Cu toate acestea sufletul sau a ramas bun, esenta sa luminoasa si calda iar eu nu l-am urat si nu am putut sa nu ma las afectata de problemele si suferintele prin care a trecut, indiferent de ceea ce facuse gresit cu anumite ocazii. Am mai spus-o si o sa o mai spun, legatura noastra este indistructibila orice s-ar intampla! Nimeni, nimic si nici macar moartea nu ne pot desparti niciodata! Suntem uniti pe vecie! Dumnezeu ne-a binecuvantat uniunea aceasta iar noi vom fi un intreg mereu!

   Am atatea de spus despre el, despre familia mea si voi mai scrie si pe viitor pentru ca merita sa stie oricine ce inseamna dragostea adevarata, ce inseamna ca trei persoane sa fie de fapt o singura fiinta.

   In incheiere astern aici cateva randuri compuse de mama mea ieri.

                       "PE TINE TE IUBESC, PE TINE TE DORESC!

                        CU TINE ADORM IN GAND, CU TINE MA TREZESC IN GAND!

                        IN INIMA MEA TE VOI PURTA MEREU

                        PENTRU CA TU REPREZINTI O PARTE DIN SUFLETUL MEU!

                        TE SIMT CUM PASII MI-I URMARESTI

                        SI  CU MULTA DRAGOSTE MA OCROTESTI!

                        DE ACUM VOI FACE IN ASA FEL 

                        SA CONTINUAM  AL NOSTRU TEL:

                        EU  PE PAMANT  TRAIND, IAR TU IN CERURI FIIND,

                        SA OCROTIM UNA DIN MIILE DE ASTRE

                        CARE REPREZINTA RODUL DRAGOSTEI NOASTRE!"

Acest mic poem m-a facut sa imi dea lacrimile si a insemnat enorm pentru mine caci stiu ca vine din suflet...

Inainte sa imi iau la revedere va dau un mic sfat: oricum ar fi parintii vostri, partenerii de viata, copiiii vostri, prietenii vostri, cei dragi voua, spuneti-le ce aveti de spus la momentul potrivit si apreciati ceea ce merita apreciat la ei pana nu va fi prea tarziu...

   Pe curand...

 P. S: La sfarsitul postarii am ales sa atasez o imagine cu o floare din simplul motiv ca este floarea preferata a tatalui meu: strelitia.