Hey! Dragilor, astazi avem ultima postare din jurnalul de vacanta. Sper sa va placa!
Va spusesem ca am petrecut jumatate de zi in Predeal, ei bine cealalta jumatate nu putea sa fie altundeva decat in orasul meu adorat, SINAIA! Stiti melodia cu marea in care refrenul e cam asa "ma-ntorc la tine iar si iar mare albastra"? Cam asa simt eu pentru acest minunat oras! Stiti de ce am aceste sentimente? Pentru ca an de an mergeam acolo cu bunica, stateam la o gazda extraodinara, o femeie harnica si modesta, care ne facea sa ne simtim ca acasa. Toata lumea ii spunea mama Tanta pentru ca avea un suflet mare, vorbe si privire blande. Era o iubitoare de animale, avea un caine, Rex si cateva pisici, care tineau foarte mult la ea. Un om frumos, exterior si interior! Vila doamnei este situata in zona Furnica, foarte aproape de Castelul Peles. Era o zona linistita, destul de sigura, unde ma puteam juca in voie si unde mi-am si facut un prieten, pe care mi-l amintesc si acum.
Verile mele erau mai bune datorita acestor vacante la munte! Iar cand ma intorc aici imi revin amintiri placute despre pataniile mele din acele vremuri: drumurile pe care le faceam zilnic de la vila pana in centrul orasului, parcul in care ma jucam, albinuta care m-a intepat si sarea oferita de cineva care sa imi aline durerea, vederile trimise parintilor, fluturii pe care ii urmaream in timp ce bunica statea pe banca, acel leagan in care ma dadeam cu mare bucurie, de parca ar fi fost cea mai tare distractie din lume, pentru mine chiar era... Vacutele care se intorceau de la pascut si traversau strada pe langa noi, plimbarile pe inserate, tavaleala si tumbele de pe iarba, paraul de unde am baut cea mai pura si buna apa, brazii inalti, unde imi lipeam nasul ca sa simt parfumul de rasina, somnul odihnitor, diminetile linistite, rugaciunile pe care le faceam la Manastirea Sinaia, momente pretioase pentru sufletul meu!
Yeeeey, I made it!
Oh wait, no, I didn`t! Taman cand m-am intors in loc ca sa ma duc pe uscat, pleosc! :)))
Yup! Adidasii, sosetele si pantalonii compromise :)) Dar noroc ca aveam destule haine in masina. Ne-am dus la masina, m-am schimbat si ne-am continuat plimbarea :)
Ta-daaaa! Din nou uscata! Daaar tot pe langa apa :))
Pe seara, ne-am luat la revedere cu greu si i-am multumit Lui Dumnezeu ca ne-a dat vreme buna si ca ne-am simtit foarte bine in aceasta mica vacanta.
Si ce sa vezi chiar inainte sa urcam in masina, sa pornim la drum, au aparut semnele ca va urma o furtuna: cer innorat, tunete, aer mai recisor. Iar pe drum o ploaie de nu se vedea nimic in fata, piatra, a fost scary dar am mers incet si am ajuns acasa cu bine.
Intr-un viitor apropiat, imi doresc foarte mult sa ne cazam undeva chiar in Sinaia. Atunci o sa fac poze cu toate locurile speciale pentru mine, un fel de jurnal de amintiri din copilarie.
Va pup si va urez o seara frumoasa!
Pe curand...
Va spusesem ca am petrecut jumatate de zi in Predeal, ei bine cealalta jumatate nu putea sa fie altundeva decat in orasul meu adorat, SINAIA! Stiti melodia cu marea in care refrenul e cam asa "ma-ntorc la tine iar si iar mare albastra"? Cam asa simt eu pentru acest minunat oras! Stiti de ce am aceste sentimente? Pentru ca an de an mergeam acolo cu bunica, stateam la o gazda extraodinara, o femeie harnica si modesta, care ne facea sa ne simtim ca acasa. Toata lumea ii spunea mama Tanta pentru ca avea un suflet mare, vorbe si privire blande. Era o iubitoare de animale, avea un caine, Rex si cateva pisici, care tineau foarte mult la ea. Un om frumos, exterior si interior! Vila doamnei este situata in zona Furnica, foarte aproape de Castelul Peles. Era o zona linistita, destul de sigura, unde ma puteam juca in voie si unde mi-am si facut un prieten, pe care mi-l amintesc si acum.
Verile mele erau mai bune datorita acestor vacante la munte! Iar cand ma intorc aici imi revin amintiri placute despre pataniile mele din acele vremuri: drumurile pe care le faceam zilnic de la vila pana in centrul orasului, parcul in care ma jucam, albinuta care m-a intepat si sarea oferita de cineva care sa imi aline durerea, vederile trimise parintilor, fluturii pe care ii urmaream in timp ce bunica statea pe banca, acel leagan in care ma dadeam cu mare bucurie, de parca ar fi fost cea mai tare distractie din lume, pentru mine chiar era... Vacutele care se intorceau de la pascut si traversau strada pe langa noi, plimbarile pe inserate, tavaleala si tumbele de pe iarba, paraul de unde am baut cea mai pura si buna apa, brazii inalti, unde imi lipeam nasul ca sa simt parfumul de rasina, somnul odihnitor, diminetile linistite, rugaciunile pe care le faceam la Manastirea Sinaia, momente pretioase pentru sufletul meu!
Yeeeey, I made it!
Oh wait, no, I didn`t! Taman cand m-am intors in loc ca sa ma duc pe uscat, pleosc! :)))
Yup! Adidasii, sosetele si pantalonii compromise :)) Dar noroc ca aveam destule haine in masina. Ne-am dus la masina, m-am schimbat si ne-am continuat plimbarea :)
Ta-daaaa! Din nou uscata! Daaar tot pe langa apa :))
Pe seara, ne-am luat la revedere cu greu si i-am multumit Lui Dumnezeu ca ne-a dat vreme buna si ca ne-am simtit foarte bine in aceasta mica vacanta.
Si ce sa vezi chiar inainte sa urcam in masina, sa pornim la drum, au aparut semnele ca va urma o furtuna: cer innorat, tunete, aer mai recisor. Iar pe drum o ploaie de nu se vedea nimic in fata, piatra, a fost scary dar am mers incet si am ajuns acasa cu bine.
Intr-un viitor apropiat, imi doresc foarte mult sa ne cazam undeva chiar in Sinaia. Atunci o sa fac poze cu toate locurile speciale pentru mine, un fel de jurnal de amintiri din copilarie.
Va pup si va urez o seara frumoasa!
Pe curand...
Ce poze frumoase! Si eu iubesc Pelesul, este un castel foarte frumos, pacat ca este organizat cam prost cu vizitele pentru straini... ca de obicei....la turism suntem la pamant!
ReplyDeleteRamona,
DeleteDa...Si cate locuri frumoase avem si noi in tara aceasta uitata de lume!
Te pup!