Jurnal de vacanta (decembrie 2014 - ianuarie 2015) - Prima zi

   Hello, hello! Dragilor, astazi in sfarsit incep jurnalul cu poze si povestiri de la munte. Nici nu ma mai gandeam ca voi ajunge sa plec pe undeva anul trecut si cu atat mai putin chiar la munte. O vorba spune ca speranta moare ultima si iata ca desi era micuta ca o flacara care este pe cale sa se stinga, in ultimele doua zile ale anului am vazut prea iubitul meu munte. Ba mai mult, in sfarsit am trait visul de a ma bucura de el iarna. Este grandios, m-a lasat fara suflare, de multe ori chiar la propriu, in momentele cand oboseam urcand prin zapada :) Dar a meritat orice sacrificiu: frig, o mica raceala, cheltuieli, tot! Atat de mult mi-a placut incat imediat ce am ajuns acasa mi s-a facut un dor imens de linistea de acolo, de aerul tare si curat, de lumina albastruie care iesea in poze, de sclipirea zapezii neatinse de nimeni din paduri, de brazii care parca atingeau cerul, de clipele de libertate...
   Sa va spun cum de am hotarat sa plecam. Eram un pic ingandurata, Silviu statea la masa din bucatarie iar eu, friguroasa, ca de obicei, ma lipisem de calorifer si eram cu privirea in pamant. Vorbeam despre revelion, eram satula de plictiseala care se instala in fiecare an, nu vroiam sa zac in fata televizorului sau sa dau o fuga pana in centru pentru a asculta cine stie ce asa-zisi artisti si sa ma intorc acasa speriata, din nou, de toti teribilistii care arunca peste tot cu petarde si beau de rup. Acest "spectacol" nu ma incanta deloc, puteam foarte bine sa il evit si sa merg intr-un local dar era prea tarziu pentru a rezerva ceva si probabil ca acele locuri ramase a fi fost date la un pret umflat. Cu toate acestea in gand si un pic stresata, mi s-a aprins beculetul: hai sa mergem la munte sa sarbatorim pe partie! Silviu s-a inseninat la fata si a acceptat ideea pe loc! :) Buuuun!!! Eh acum sa planuim escapada! Initial ideea era sa plecam pe 31 decembrie si pe 1, mai pe dupa amiaza sa facem cale intoarsa, fara sa ne cazam dar desi suna tentant nu ar fi fost o decizie responsabila. Oboseala si-ar fi spus cuvantul si cred ca sunt si asa destule accidente, nu era nevoie sa apara si numele noastre pe lista de victime. Ca sa nu mai vorbim ca era posibil ca sa ramanem blocati pe undeva pe drum.
   Peste vreo zi, doua, i-am spus si mamei ce avem de gand sa facem, astfel a aflat si matusa mea, care imediat s-a ingrijorat si nu prea ne-a dat nici o sansa de reusita dar mi-a recomandat un loc unde ne-am putea caza in Predeal. Am cautat pe internet sa vad poze dar nu a mai fost nevoie pentru ca nu mai erau locuri disponibile. Grozav! Dar nu s-a lasat ea prea usor, s-a interesat si pana la urma a dat de o cunostinta, tot din Predeal, unde a gasit o camera dubla pentru noi.Tariful era foarte bun asa ca am decis sa plecam de pe 30 si sa ne intoarcem pe 2. Yeeeey! :)
   Bagaje, cumparaturi de ultima ora, mii de sfaturi si atentionari de la matusa mea si unchiul meu, plecam cu trenul, ba nu plecam cu masina, om ajunge, n-om ajunge, o veni avalansa peste noi, oare o sa avem mancare destula, sa nu dormi ca sa nu il ia somnul pe Silviu la volan... You know, the usual! :)) 
   Noaptea dinainte de plecare nu am putut sa dorm, asa ca am mai verificat daca avem de toate, mi-am planificat si o tinuta cat de cat pentru noaptea de revelion si am pregatit vreo doua postari pentru blog. 
   Dimineata, am simtit nevoia sa trec putin pe la biserica pentru ca tot amanasem sa aprind doua lumanari si acum era momentul potrivit de a ma reculege si a ma ruga ca totul sa decurga asa cum ne-am propus. 
   Drumul a fost liber, abia la Azuga am intampinat mici probleme, s-a circulat mai incet dar pe o portiune mica. Ajunsi la vila, am platit, am despachetat si am aranjat hainele, chestiile de igiena, mancarica in frigider si ne-am indreptat catre un restaurant chiar langa vila unde ne cazasem. Foarte accesibil si mancare foarte gustoasa! Vi-l recomand, se numeste Turist.
   Mai pe dupa amiaza, desi eram obositi, nu am ratat o plimbarica prin zona si am ajuns si la partia Clabucet, luand-o pe o scurtatura, printre casute, pe drumuri alunecoase, pe un pod. A fost dragut si haios.

   Aici era sa cad :) Eroul meu m-a prins de mana si a salvat ziua... pardon, seara :P

   Nu aveam pantaloni de fas (din aceia pentru munte nu am gasit masura mea iar ceea ce gasisem costau cat nu faceau) asa ca am imprumutat o pereche de la Silviu si bineinteles ca pe dedesubt am mai purtat jde mii de straturi. Canadiana aceasta o aveam de cativa ani, o pastram pentru munte dar nu credeam ca o sa o mai testez vreodata. Eh iata ca i-a venit momentul  si mi-a tinut asa de cald! 


   Caciula - No name
   Fular - No name
   Canadiana - Meli
   Manusi - 3M
   Pantaloni - Adidas
   Bocanci - Stone Creek


   O zi frumoasa ca voi sa aveti!


   Pe curand...