Why Not?! Why Yes?

   Intr-o postare anterioara, pe care o puteti citi aici, va spuneam ca vopsitul acasa nu imi ofera rezultate multumitoare. Iubitul meu a venit cu ideea de a merge la un salon pentru a ma face acolo, ca in sfarsit sa imi iasa exact cum imi doresc. 

   Am tot amanat momentul pana joia aceasta, cand hotarata si cu strangere de inima, am pasit intr-unul din saloanele Why Not. Imi facusem programare cu o zi inainte, imi alesesem si nuanta de vopsea pe care o crezusem eu destul de apropiata de cea la care visam. La 11. 30 am sosit cu Silviu acolo, domnisoara de la receptie ne-a primit ca o adevarata gazda, el ramanand la frizerie sa se tunda iar eu mergand in alta parte a salonului pentru a-mi astepta randul. Mi-am aratat interesul catre un stilist senior dar cum acela avea deja programarile facute, a trebuit sa fiu pasata unui simplu stilist, fata de care aveam retineri. Acuma sa nu credeti ca aceasta se datoreaza snobismului, ci pur si simplu afirm cu tarie ca nu am vrut sa risc sa ies de acolo altfel de cum trebuia si atunci am vrut sa imi iau toate masurile. Din pacate nu s-a putut. Mi s-a explicat ca nu este o mare diferenta intre cei doi stilisti, decat un seminar facut la Londa. Hm… Zic bine, nu strica sa ii acord o sansa stilistei catre care am fost repartizata. Am cunoscut-o pe domnisoara care urma sa se ocupe de parul meu, i-am explicat clar care este nuanta de vopsea care vreau sa imi iasa si aceasta a spus ca fara decolorare nu merge. Am acceptat asa si m-am cam indoit ca o sa fie bine dar ea m-a asigurat ca va iesi SIGUR! In timp ce ma pregatea pentru decapaj, cineva din spate o intreaba ce imi va face, ea ii raspunde ce am ales iar apoi adauga cu zambetul pe buze “ Ca Adela Popescu”. Ha? Spun “Nu, nu vreau sa seman cu ea!” iar aceeasi persoana care o intrebase mai devreme ce urmeaza sa imi faca, ma completeaza “Nu, fata, Adela Popescu are portocaliu aprins!” Isi da seama ca sunt diferente intre cele doua culori si spune “Ah da, as am fost eu facuta odata!” Booon! Acum ca ne-am lamurit (cel putin asa credeam eu) imi aplica produsul pe par si se mira de cat de repede isi face efectul. Ma roaga sa astept pe o bancheta cam 30 de minute, ca sa se deschida parul atat cat este necesar pentru a-mi prinde exact nuanta aleasa de mine. Ma spala o alta angajata, apoi ma usuca stilista, timp in care eu sunt mirata de cat de blonda sunt. Next, vopseaua! Ma mai intreaba odata care este nuanta, ii arat si incepe procedeul. “A intrat un tub jumatate pentru parul tau!” Mhmmm! Good to know! Acum trebuie sa astept inca 30 de minute sub 3 casti care degaja caldura. Trec minutele, ma spala si cand ma intorc la scaunul stilistei, zaresc sub prosop cateva fire de la radacina parului. Hmm… E cam deschis, mi se pare mie. Imi da jos prosopul si ce sa vad?! Eram ca un MORCOV! Whaaaaaat??? Dar eu am vrut roscat!!! S-a uitat, si-a dat seama ca nu e nuanta pe care o vroiam, a zis ca poate este socul meu pentru ca ma obisnuisem cu nuanta veche de roscat mai inchis. Mda! Siiiigur! Siiiigur asta e de fapt! Pe naiba! Eu am ales ceva iar ea imi facuse altceva. Diferenta era majora! Incercam sa nu zic mare lucru caci simteam ca innebunesc de-a binelea, eram surprinsa dar totusi am reusit sa ii spun ca e mai deschis decat ii aratasem in catalog si in tabelul expus cu mese. Imi aduce o mesa aproapiata la culoare de cea pe care o aveam in par, apoi se razgandeste si o aduce pe cea pe care o alesesem eu. Ahaaa… Aici deja am observat ca ceva e in neregula. Ea adusese mesa care trebuia, pentru ca de fapt ea asa ma facuse, mult mai deschis, doar ca pe moment nu a realizat ca facuse o micuta gafa. A incercat sa imi spuna ca a combinat nu stiu ce, ca poate ma adaptez. Mi-a propus sa-mi inchida nuanta, evident contra cost dar credeti-ma ca dupa 3 ORE de stat acolo, fara sa fi mancat nimic, socata de parul meu funky, nu am am vrut decat sa plec de acolo si  sa ajung undeva unde sa ma calmez. I-am zis ca momentan sa o lase asa. Cand am trecut pe la receptie sa platesc cei 1.600. 000 lei pentru NIMIC am afisat un zambet ciudat, nervos dar nu am spus o vorba despre ce se intamplase. Mi-era jena de jena ei. Nu vroiam sa ii fac probleme si speram ca o sa fie ok, ca poate nu e chiar asa de rea nici nuanta aceasta. Acasa m-am tot uitat in oglida, m-am analizat si cu fiecare clipa care trecea imi parea si mai rau de cum arata parul meu. Pentru ce sa ma multumesc eu cu nuanta asta cand eu am cerut alta? Ok, nu vreau sa fac scandal, nu vreau sa fac nimanui rau dar oare eu nu contez deloc? Oare nu era dreptul meu sa pretind ca situatia sa nu ramana asa? Ba sigur ca da! Iubitul meu, o prietena (Nicolette) si mama ma sustineau. Ei mi-au sugerat sa ma intorc la salon si sa remedieze totul dar bineinteles fara bani ca asa era normal nu? Am ezitat dar pana la urma mi-am luat inima in dinti si am pornit spre salon. Am vorbit cu receptionera si extrem de suparata i-am spus cum stau treburile. Salonul era plin de clienti si asta nu putea decat sa le aduca prejuducii asa ca au incercat sa faca  in asa fel incat sa ma scoata pe mine vinovata. Am vorbit cu o sefa, care imi tot punea intrebari si de fiecare data eu eram ferma si deranjata, afirmand raspicat ca am vrut ceva si mi s-a oferit altceva. Hai sa ma vopseasca din nou, o alta ora. Parul meu, saracul, ma mir ca a supravietuit, caci ma ardea scalpul de ziceam ca o sa cada de tot. Exprimarea domnisoarei care m-a revopsit (aceeasi care ma facuse si inainte) a fost “I-am explicat ca trebuie sa combin doua nuante ca sa iasa aceea pe care o vroia!” Asa, bun chiar daca ar fi fost asa, de ce nu a iesit in final? Oricum adevarul este ca ea abia dupa ce m-a vopsit mi-a spus ca a aplicat doua nuante, nu inainte. Trebuia sa spuna ce va face, nu sa faca asa de capul ei si nici sa nu fie bine. A combinat, a facut ce a crezut dar macar sa fi iesit. Cand ma spala un angajat, vine sefa si imi spune ca are martori care pot atesta ca eu am vrut sa fiu ca Adela Popescu, ca trebuia sa spun de atunci ca nu a iesit ce imi doream si ca ei nu pot sa suporte decat jumatate din pret, eu trebuind sa platesc cealalta jumatate. Ai nu zau! “O sa vedeti ca eu o sa plec de aici fara sa platesc nimic!” Ca nu se poate, ca cineva trebuie sa achite si ca stilista nu a gresit, ca a aplicat nuanta dar ca nu a iesit, ca depinde si de par. Parul a fost decolorat! De ce naiba sa nu iasa? Pai si verde, mov, roz, albastru daca era si tot trebuia sa iasa peste un par decolorat! Ideea era ca se acopereau una pe alta si vroiau sa musamalizeze totul, mai mult scotand de la mine bani in plus pentru greseala care nu imi apartinea. In timp ce ma usca la par cineva, vine o domnisoara la mine, se prezinta “Ma numesc X, sunt manager al salonului!” Ooooo! Perfect timing! M-a rugat sa ii spun detaliat care sunt nemultumirile, evident era data peste cap de ce i-au indrugat angajatele si sefulita aceea si la fel imi spunea ca ei nu pot sa plateasca decat jumatate. Oricum de data aceasta discutia a fost la alt nivel, caci aceasta domnisoara avea un alt ton, o alta atitudine, era mult mai amabila si chiar aveam ce sa vorbesc cu ea. Am repetat ca eu nu o sa platesc nici un leu in plus. I-am aratat ce am cerut (adica un roscat aprins) si ce mi-a iesit ( adica o combinatie dintre doua nuante de portocaliu din catalog). Receptionera a confirmat. Au plecat amandoua si au revenit cand uscarea parului era aproape pe terminate. Managerul m-a intrebat daca vreau sa astept inca vreo 15 minute pentru ca stilista aceea sa tunda o alta clienta (de care se ocupase in timpul cat eu eram la spalat) si sa ma coafeze putin, sa imi intinda putin parul sa imi aranjeze varfurile. Desi ma incanta ideea, am preferat sa plec caci ma saturasem de stat o zi intreaga in acel salon. Am intrebat “Cum ramane?” si mi s-a spus ca nu voi plati nimic pentru ca a inteles a cui este vina si ca in fata acelor probe nu avea ce sa mai comentze. A verificat daca nuanta de acum este buna, i-am spus ca da. In sfarsit! Zambetul imi revenise pe buze, usurarea se instalase in sufletul meu si ma simteam mult mai bine. Dupa atatea ore petrecute in salon, dupa arsuri, discutii cu anagajatii, nervi, dureri de cap, dezamagire si jena, am concluzionat ca e musai sa parasesc acel loc caci deja era too much! 

   Am iesit de acolo fara sa achit ceva in plus, cu fruntea sus, zambind ca am invins. I felt proud of myself! Uite ca mai sunt si ocazii cand mai castigam si noi, clientii! M-am simtit razbunata pentru toate acele situatii cand am inghitit in sec si am iesit urat dintr-o incurcatura cauzata de cei care ar trebui sa fie la dispozitia noastra ca doar de aia ii platim si doar de aia sunt acolo angajati, iar aici ma refer la oricine, stilisti, vanzatori, medici, functionari… 

   Adevaratii profesionisti se poarta cu clientii sau chiar cu potentialii clienti ca si cand ar fi regi si regine. Adevaratii profesionisti stiu sa admita daca se produce o greseala, stiu sa te recompenseze, stiu sa te faca sa te simti excelent si vor sa te intorci la ei cu inima deschisa. Adevaratii profesionisti… Dar noi avem oare asa ceva in tara asta? Foarte putini spre deloc! Desi am invins am ramas cu un gust foarte amar din toata povestea cu pricina!...

   Asadar domnisoarelor, doamnelor, ganditi-va de 5 ori inainte de a alege un salon de acest gen, mai bine sa vi se recomande unul de incredere, interesati-va foarte bine si daca totusi vi se intampla ceva asemanator mie, cereti-va drepturile! Nu renuntati! Sper sa nu treceti prin ce am trecut eu, o decolorare si vopsit in doua randuri plus uscat in aceeasi zi. Eu una ma mir ca inca mai am par la ce senzatii de arsuri am avut! Speram sa fie mult mai usor la salon dar se pare ca daca nu alegi locul potrivit lucrurile se complica de la minut la minut.

   Un lucru mai am de spus si apoi va las cu pozele: nu am fost multumita de serviciile acestui salon insa cei care macar au avut o atitudine ok au fost cei doi angajati care m-au spalat, receptionera din acea zi si managerul! Atat! Restul… Deci NU VA RECOMAND SALOANELE WHY NOT!

   Sper ca voi sa aveti mai multa bafta decat mine cand veti vrea sa faceti o schimbare de look.

 Vorbeam la telefon cu Nicolette. Eram tare plouata...

 (nuanta care a iesit prima oara; in realitate era mai rau decat pare in poze)

                                    Nuanta finala!

 

   Dupa cum se vede, nu este o culoare discreta, ba dimpotriva este un rosu electric. Parerile sunt impartite printre cei cativa care m-au vazut ieri cu noul look insa mie imi place cum imi sta. Este un alt vis implinit! De mult vroiam sa am parul intr-o nuanta uniforma, puternica si deosebita. 

   V-am pupat!

   Pe curand...