Ieri a fost ziua de nume a tatalui meu... Am fost la cimitir, i-am aprins o lumanare si i-am pus un buchetel cu flori de diverse soiuri, dimensiuni si culori.
Anii trecuti, ziua aceasta o petreceam langa el, ii dadeam cadourile, il felicitam si ma bucuram cand zambea si imi multumea putin emotionat. Era un moment numai bun pentru a ne simti bine impreuna, pentru a-l vedea mai linistit si pentru a-i arata ca il iubesc.
Alexandru, tata, acolo unde esti, stii ca eu in continuare ma gandesc la tine si, desi este o urare un pic ciudata, eu nu voi inceta niciodata sa iti spun "La multi ani!" chiar daca... A renunta la asta (printre altele) inseamna sa accept si asta nu se va intampla niciodata! Nu pot si nu vreau pentru ca ar insemna sa iti dau drumul, sa nu ma mai simt apropiata de tine.
Sa fii impacat si linistit si din cand in cand sa imi mai dai cate un semn sa stiu ca ma veghezi.
Promit sa te iubesc vesnic!
P.S: Pentru toti cei care si-au serbat ziua, cele mai sincere si calde urari de bine si multa sanatate!
>:D<
ReplyDeleteMultumesc pentru imbratisare!
ReplyDelete