Eforie Nord part I

   Dupa ce s-a incheiat vizita ne-am dus toti acasa, am mancat si apoi am tulit-o doar eu si Silviu. Eforie Nord here we come! Imi era dor de faleza, de nisip, de mare, de plimbarile pe mal, de Acapulco. Desi era tarziu, cam 22.30 - 23 fara ceva tot ne-am aventurat nitel pana acolo caci simteam nevoia sa revedem locurile unde am fost si anul trecut si unde mergeam cand eram copila cu parintii. Anul trecut am stat tot la nasii mei iar plaja o faceam in Eforie Nord, doar ca atunci sederea noastra a fost mai indelungata, aproape 2 saptamani. Ce bine e sa ai rude la mare!!! Hi, hi, hi! :D

   Silviu cu atat mai mult a vrut sa revada marea, cu cat el este un iubitor al apei, fiind nascut in zodia rac :) El a fost primul care s-a descaltat si a intrat cu picioarele repejor in apa. Eu am presupus ca nisipul este rece iar apa si mai si, astfel ca am pastrat balerinii in picioare daaaaar zbenguindu-ma pe acolo mi-a intrat nisip umed si am zis da-o incolo de treaba, I give up, ma descalt si merg asa! :))

   Pana nu ma catar eu pe ceva nu ma simt bine! :))

   In randurile de mai sus, va spuneam ceva despre Acapulco. Este un local pe faleza, cu vedere chiar la mare. are atat restaurant, cat si terasa si club iar langa este si un hotel. Dintre toate localurile acesta mi se pare cel mai ok din mai multe puncte de vedere pe care vi le voi enumera imediat. In primul rand decorul, designul, spatiu curat si de bun gust m-au atras, apoi il prefer altora si datorita amplasarii sale. Daca ai noroc si gasesti o masa libera pe terasa, chiar pe partea cu plaja, ai parte de o vedere linistitoare si romantica. Aaaa.. si inca o chestie, nu are un nivel, ci doua! Cu toate acestea este destul de multa lume mai mereu si de aceea e mai greu sa gasesti masa libera peste tot. Patronul a fost elevul nasilor mei :p Aproape in fiecare zi este acolo, asa ca daca apare vreo neplacere, va puteti adresa direct lui.

   Kiwi Ice! Delicios dar trebuie sa aveti in vedere ca acest desert contine lichior. Aviz soferilor!

   Comanda mea: papanasi! Loooove them!

   In drum spre masina am intalnit o catelusa care la inceput ezita sa vina dar apoi ne-am imprietenit. Am mangaiat-o, ne-am iubit nitel si ne-a urmat pana la masina. Cand am urcat inauntru s-a suit cu labutele din fata pe mine. Deja se atasase si vroia sa o iau cu mine. Ce mila imi era de ea si ce drag! Mi s-a rupt inima ca am lasat-o acolo! M-am uitat dupa ea in timp ce ne indepartam. Of! Regret enorm ca nu am putut sa o iau.

   Are ochi caprui superbi dar i-au iesit asa de la blit. Uitati-va ce sufletel dulce! Mi-e dor de ea si repet, imi pare nespus de rau ca am lasat-o singura. Noroc ca in zona unde am gasit-o erau localuri multe si cred ca mai primeste mancarica de la cei de acolo si poate chiar acoperis impotriva ploii dar totusi....

   Urasc despartirile!!!

   Va las cu bine si putin trista pentru ca mi-am amintit de aceasta catelusa... Ah... let`s at least hope for the best!

    O ultima poza in amintirea acelei plimbari frumoase in noapte.

   Pe curand...