13 is a lucky number!

   O alta ocazie de sarbatoare a fost saptamana trecuta pe 13, cand relatia noastra a mai crescut cu un an. Happy anniversary to us!!! S-au implinit 5 ani de cand am avut prima noastra intalnire. Ce emotii avea el iar eu ce mai increcam sa par sigura pe mine, dezinvolta si interesanta. That`s the way I am sometimes ca sa induc in eroare pe ceilalti. Tinem minte si acum in ce parc am mers, pe ce banca ne-am asezat si cum a decurs totul. 

   Cine ar fi crezut ca vom ajunge pana aici?! Eu una nu dadeam mari sanse acestei relatii si uite ca si azi formam un cuplu, ne stim destul de bine incat sa nu fie nevoie de prea multe cuvinte pentru a ne da seama ce e in neregula. La orice mic gest, orice slaba schimbare a vocii, orice privire diferita stim sa interpretam si nu ne lasam pacaliti de aparente. De atatea ori, am simtit ca este intors pe dos si i-am zis ca are ceva si oricat a incercat el sa nege, pana la urma tot a recunoscut. Ba chiar a zambit rusinat ca m-am prins. E haios sa vezi cum celalalt doar se uita la tine sua doar te aude si deja te-a citit. Uneori ne mai spunem unul altuia " Nu e bine! Ma stii prea bine!Nimic nu pot sa - ti ascund! " Jesus! Dar de fapt, astea sunt doar carcoteli, caci este foarte bine cand cel de langa tine te cunoaste, te simte si vrea sa te descoasa pana la ultima chestiuta. De ce? Pentru ca nu te simti singur, pentru ca stii ca reprezinti ceva pentru el, pentru ca te simti inteles (in sfarsit)! 

   Nu vreau sa va vand gogosi pretinzand ca intre noi e armonie deplina, ca suntem ca gemenii si ca totul este perfect. Nici vorba de asa ceva! Mama, mama ce certuri, ce tachinari, ce atitudini urate avem cateodata! Ar putea sa se faca un serial dupa viata noastra de cuplu. Dar cand apele se limpezesc, cand incepem sa gandim la rece si mai trece un timp, tot ne trezim unul langa altul. Trebuie sa recunosc ca am avut tentative de despartire dar nu stiu cum ca de fiecare data ceva ne-a apropiat din nou si am fost nevoiti sa ne vedem, sa ne vorbim iar in acele momente totul s-a sters cu buretele si ne-am impacat. Cel mai mult am stat separati 2 saptamani. Asadar am trecut prin incercari, pe care le-am depasit cu brio si inca lucram la a rezolva anumite neintelegeri, vrem sa corectam ici colo si sa fie bine cu adevarat. "Parca am fi lipiti!", am zis eu odata revoltata si ofticata de faptul ca nu reusim sa ne desprindemunul de altul. El a ras si a zis ca da, suntem lipiti si asa o sa ramanem mereu. Cica nu imi da drumul niciodata. Auziti si voi ce zice! Grozav! So I`m stuck with him all my life ha? :))

   Oricat de mult mi-as fi dorit, nu ne-am petrecut ziua asa cum imi imaginam, adica de dimineata pana seara facand doar lucruri placute, stand mai tot timpul pe afara. Insa seara am iesit in speranta de a gasi un local bun chinezesc. Ne-am decis sa mergem in Plaza. Acolo este un restaurant numit Dynasty, care de afara parea dragut. Pana acolo am colindat prin magazine cu decoratiuni, cu haine, cu accesorii.

   Florile unui pom deosebit. Am facut poza aceasta pentru ca nasei mele ii plac si m-am gandit sa ii trimit sa le vada si daca e asa atunci de ce sa nu v-o arat si voua, nu?!

   Tinuta mea: o rochie din denim, fara bretele, cu volane in partea de jos si sandale galbene. Accesoriile: cercei cu perlute, un colier cu scoica (I looove that! e atat de exotic si ma duce cu gandul la o insula splendida) si bratari. 

   Comanda lui Silviu: pui shanghai si salata de castraveti.

   Comanda mea: pui cu sos, ardei si morcovi si salata de alge cu usturoi. (imi pare rau ca nu mai stiu care sunt denumirile exacte ale meniurilor)

   Au fost delicioase iar servirea impecabila. Cel mai probabil ne vom intoarce cu drag si alta data.

   Domnisoara aceasta ne-a servit si pentru ca avea o tinuta frumoasa, mi-am permis sa o rog sa se lase pozata si sa apara pe blog. 

   De mult vroiam sa iau masa intr-un asemenea local pentru ca ma atrag mancarurile mai speciale (chinezesti, japoneze, arabesti, indiene, mediteraneene s.a.m.d.) and that day my wish came true.

   Dupa aceea ne-am dus sa luam inghetata pentru ca mi-era pofta de ceva racoritor si dulce dar usor.

   Melon and bananas! Yummy - yum!  We shared like two love birds.

    Si pentru ca era tarziu si nici nu mai aveam rabdare sa stam la masa am luat inghetata si am mancat-o in picioare, mergand spre parcare.

   Am facut poza aceasta si apoi ne-am indreptat spre scari, cand ca din senin apare un gardian care ne spune ca asta este ultima poza facuta aici pentru ca nu este voie sa se faca poze in mall. Ai nu zau! Da` de ce ma rog? Doamne ce reguli absurde sunt in unele locuri din Romania asta "civilizata"! I hate when that happens!!!

   Pana maine va las cu bine si va urez sa aveti o zi cu parfum de iasomie!

   Chiar inainte sa iesim din mall, I asked Silviu to take one more picture, asa ca o aroganta! Muahahahahahaha! Ilegal non-stop! :))))

   V-am pupat!

   Pe curand...