Buna, frumosilor! Sa vedem ce ne ofera ziua de azi. Aveam niste planuri, profesional vorbind, dar aseara mi-am dat seama ca desi am putea sa le punem in practica foarte usor, ceea ce ar urma nu ne-ar fi favorabil asa ca am amanat pentru saptamana viitoare. Sunt nerabdatoare iar amanarea m-a intristat putin, adevarul este ca am tot asteptat cateva luni bune iar acum cand suntem atat de aproape mi-e teama sa nu se intample ceva care sa strice. Avem exemple suficiente de astfel de intorsaturi, noroc ca de data aceasta lucrurile nu sunt deloc complicate iar riscurile minime.
Visarea este unul din acele chestii care ne diferentiaza de animale, o facem firesc, de cele mai multe ori fara chiar sa ne dam seama si asta pentru ca suntem dornici de evolutie. Se spune ca este bine si sanatos sa te multumesti cu ceea ce ai dar nu cred ca vom putea vreodata sa ne abtinem din a ne inchipui scenarii idilice, fie ca sunt personale, profesionale sau spirituale. Intai de toate eu visez sa imi descopar menirea pe acest pamant, mai pe intelesul tuturor, sa stiu rostul meu, care este rolul meu, cu ce trebuie sa contribui in acest univers infinit si alambicat. Adica fiecare se naste cu un destin prestabilit: sa faca anumite studii, sa urmeze o anumita meserie, sa aiba sau sa nu aiba familie, chestii din acestea. Pe astea vreau sa le aflu si eu. A nu se face confuzie intre aflarea menirii si aflarea viitorului caci este o diferenta majora, ultima avandu-si radacinile intr-o perversitate specifica oamenilor chiar de la inceputuri, de la Adam si Eva. Nu merit si nu imi doresc sa cunosc ceea ce va urma sa mi se intample, daca o sa ajung bogata, cati copii o sa am si la ce varsta o sa dau coltul. Ce sens ar avea sa le stiu dinainte? Viata e frumoasa asa cum este cu surprizele sale, cu fel si fel de evenimente neasteptate, fie ele si neplacute. Dorinta mea este simpla: ce am de facut cat traiesc, ceea ce ma aduce la al doilea vis si anume: sa las ceva in urma mea, ceva mai mult decat niste haine, poze si te miri ce bani mostenitorilor. Mai degraba sa stiu ca am schimbat ceva, ca am lasat o amprenta pozitiva si ca desi asta nu mi-a adus celebritatea, a insemnat ceva pentru unul sau mai multi oameni. Vreau sa ajut pe ceilalti, oameni si animale. Nu stiu de unde sa pornesc pe acest drum dar un lucru este cert, ma framanta si pana nu voi gasi calea nu o sa ma simt impacata cu mine insami.
Probabil de acest gand stie doar Silviu, parintii mei cred ca au auzit de cateva planuri dar ele intre timp s-au modificat si s-au indreptat catre mai multe directii sau poate ca m-am maturizat eu si ideile mele au inceput sa capete contur. Eh, acum stiti si voi :)
De-a lungul timpului, ati avut ocazia sa mai cititi ici colo despre una alta, idei, intamplari care au legatura cu dorinta mea de a ajuta deci probabil ca nu va mira marturisirea mea. Este cumva si o intrebare, sau o fereastra lasata deschisa pentru oricine este dispus sa imi dea un imbold, orice m-ar ajuta sa trec la fapte. Nu stiu cine ar fi interesat de o tanara fara experienta, cu buget foarte limitat. Oamenii nu au incredere in cei care sunt la inceput, ar trebui sa se gandeasca la inceputurile lor si sa isi aminteasca de acea perioada cand le era greu, cand au trebuit sa invete, sa lupte ca sa ajunga unde sunt astazi. Experienta se dobandeste, banii vin incet, incet dar daca nu ai vointa, pasiune, devotament, sinceritate si lumina, nici un training nu va fi de folos, nici in zeci de ani nu vei reusi sa iti faci treaba ca lumea. Eu am dorinta, restul depinde si de cei cu care interactionez.
O afacere doar a mea este iar un lucru la care ma gandesc de mult insa nu este la fel de important ca actiunile de binefacere despre care v-am explicat mai sus. Poate doar daca se impletesc cumva. Aceasta ar fi combinatia perfecta! Sau sa le am pe ambele, in nici un caz sa renunt la vreuna! E nevoie de o echipa cu viziuni, oameni harnici, buni, visatori ca mine.
Ca tot a venit vorba despre oameni si feedback, visez sa fiu inteleasa, respectata si iubita de cei din jurul meu, in special de cel alaturi de care ma vad pentru restul vietii mele. Casa la curte, casatorie, familie, calatorii... Toate la momentul potrivit.
Voi ce visuri aveti?
Cercei- No name
Ochelari soare - Erroca
Rochie - Mai mai
Centura - No name
Geanta piele - Bosboom
Bratara - No name
Bratari charms - Avon
Sandale - Venus
Pe curand...
Visarea este unul din acele chestii care ne diferentiaza de animale, o facem firesc, de cele mai multe ori fara chiar sa ne dam seama si asta pentru ca suntem dornici de evolutie. Se spune ca este bine si sanatos sa te multumesti cu ceea ce ai dar nu cred ca vom putea vreodata sa ne abtinem din a ne inchipui scenarii idilice, fie ca sunt personale, profesionale sau spirituale. Intai de toate eu visez sa imi descopar menirea pe acest pamant, mai pe intelesul tuturor, sa stiu rostul meu, care este rolul meu, cu ce trebuie sa contribui in acest univers infinit si alambicat. Adica fiecare se naste cu un destin prestabilit: sa faca anumite studii, sa urmeze o anumita meserie, sa aiba sau sa nu aiba familie, chestii din acestea. Pe astea vreau sa le aflu si eu. A nu se face confuzie intre aflarea menirii si aflarea viitorului caci este o diferenta majora, ultima avandu-si radacinile intr-o perversitate specifica oamenilor chiar de la inceputuri, de la Adam si Eva. Nu merit si nu imi doresc sa cunosc ceea ce va urma sa mi se intample, daca o sa ajung bogata, cati copii o sa am si la ce varsta o sa dau coltul. Ce sens ar avea sa le stiu dinainte? Viata e frumoasa asa cum este cu surprizele sale, cu fel si fel de evenimente neasteptate, fie ele si neplacute. Dorinta mea este simpla: ce am de facut cat traiesc, ceea ce ma aduce la al doilea vis si anume: sa las ceva in urma mea, ceva mai mult decat niste haine, poze si te miri ce bani mostenitorilor. Mai degraba sa stiu ca am schimbat ceva, ca am lasat o amprenta pozitiva si ca desi asta nu mi-a adus celebritatea, a insemnat ceva pentru unul sau mai multi oameni. Vreau sa ajut pe ceilalti, oameni si animale. Nu stiu de unde sa pornesc pe acest drum dar un lucru este cert, ma framanta si pana nu voi gasi calea nu o sa ma simt impacata cu mine insami.
Probabil de acest gand stie doar Silviu, parintii mei cred ca au auzit de cateva planuri dar ele intre timp s-au modificat si s-au indreptat catre mai multe directii sau poate ca m-am maturizat eu si ideile mele au inceput sa capete contur. Eh, acum stiti si voi :)
De-a lungul timpului, ati avut ocazia sa mai cititi ici colo despre una alta, idei, intamplari care au legatura cu dorinta mea de a ajuta deci probabil ca nu va mira marturisirea mea. Este cumva si o intrebare, sau o fereastra lasata deschisa pentru oricine este dispus sa imi dea un imbold, orice m-ar ajuta sa trec la fapte. Nu stiu cine ar fi interesat de o tanara fara experienta, cu buget foarte limitat. Oamenii nu au incredere in cei care sunt la inceput, ar trebui sa se gandeasca la inceputurile lor si sa isi aminteasca de acea perioada cand le era greu, cand au trebuit sa invete, sa lupte ca sa ajunga unde sunt astazi. Experienta se dobandeste, banii vin incet, incet dar daca nu ai vointa, pasiune, devotament, sinceritate si lumina, nici un training nu va fi de folos, nici in zeci de ani nu vei reusi sa iti faci treaba ca lumea. Eu am dorinta, restul depinde si de cei cu care interactionez.
O afacere doar a mea este iar un lucru la care ma gandesc de mult insa nu este la fel de important ca actiunile de binefacere despre care v-am explicat mai sus. Poate doar daca se impletesc cumva. Aceasta ar fi combinatia perfecta! Sau sa le am pe ambele, in nici un caz sa renunt la vreuna! E nevoie de o echipa cu viziuni, oameni harnici, buni, visatori ca mine.
Ca tot a venit vorba despre oameni si feedback, visez sa fiu inteleasa, respectata si iubita de cei din jurul meu, in special de cel alaturi de care ma vad pentru restul vietii mele. Casa la curte, casatorie, familie, calatorii... Toate la momentul potrivit.
Voi ce visuri aveti?
Cercei- No name
Ochelari soare - Erroca
Rochie - Mai mai
Centura - No name
Geanta piele - Bosboom
Bratara - No name
Bratari charms - Avon
Sandale - Venus
Pe curand...
Eu cred ca fiecare naste cu un destin precis, in mod sigur nu am vrea sa stiu ce mi se va intampla, cu toate ca sunt destul de curioasa din fire....dar asa cum ai zis tu, viata e frumoasa pentru surprizele ei, bune, rele, cum sunt...
ReplyDeleteCred ca cel mai bine ar fi sa faci putin voluntariat, se vor deschide multe usi astfel, cu siguranta!
ReplyDeleteSper sa ti se indeplineasca toate dorintele de care vorbesti cat despre partea profesionala trebuie doar sa perseverezi si o sa reusesti, iti spun din experienta!
ReplyDeletePop Culture&Fashion Magic
Imi primul rand doresc sa fie sanatate, visez uneori sa am un job dar ma lovesc de temerile mele, altfel pot trai linistita in coltul meu, ne mai plimbam... pana la adanci batraneti. Lucrurile sa ti se creioneze in directia dorita iti doresc! pup
ReplyDeleteRamy,
ReplyDeleteAsa este,viata trebuie luata ca atare!
Te pup!
Michaela,
ReplyDeleteExact asta cred si eu. M-am gandit la ideea aceasta de mult dar in ultima vreme mult mai serios.
Te pup!
Alice in vintageland,
ReplyDeleteMultumesc mult!Si tie iti doresc sa ti se indeplineasca tot ce iti doresti!
Multumesc pentru sfat si incurajare!
Te pup!
Mihaela Pojogu,
ReplyDeleteIti multumesc!
Ar fi asa de simplu daca imediat ce ai visa la ceva,acel ceva s-ar materializa! :)
Te pup si eu!