Paco, the elf!

   Seara buna, prieteni! Familia, prietenii dar si cei care ma cunosc doar prin intermediul acestui blog, stiu un lucru despre mine: iubesc animalele. Dintotdeauna am avut cate un sufletel aproape si chiar atunci cand nu aveam, adoptam cate unul care nu avea pe nimeni. Mai dadeam macare unui catelus, unei pisicute, ma jucam cu tot ce imi iesea in cale. 
   De cativa ani buni familia mea este mai bogata datorita unor inimioare curate, frumoase, care bat sincer si a caror viata este pentru mine la fel de importanta ca a unui om. Ma mandresc cu dragii mei copilasi de fiecare data cand am ocazia, in fata oricui, ce-i drept mai putin in situatiile cand intalnesc oameni goi carora nu le plac animalele. Acei oameni nu vor sa stie, ba chiar ii deranjeaza orice semne de afectiune indreptata catre fiintele necuvantatoare deci cea mai buna atitudine este aceea de abtinere. Oricum doar ei sunt in pierdere...
    O sa public o serie de postari cu fiecare dintre copiii mei, cu poze, pe care le dedic iubitorilor de animale si mai ales celor care imi urmaresc blogul si care am observat ca agreeaza astfel de aparitii aici. 
   Primul pe lista este Paco (vi l-am mai aratat si in alte postari dar la cat de frumos este cred ca merita o prezentare mai pe larg). L-am poreclit spiridus pentru ca e micut, verde si ghidus. Il avem din 2006 sau 2007, nu mai tin minte exact si este un perus ondulat. Mama si l-a dorit foarte mult, simtea nevoia sa il aiba langa ea intr-o perioada foarte grea a vietii ei, cand a descoperit ca are diabet. El i-a tinut companie in acea perioada sumbra, plina de temeri, frustrari si confuzie. Bineinteles ca o aveam si pe Cora dar ea ramasese cu mine si tata, mama urma un tratament de urgenta pentru a-si salva viata si locuia in alta parte, undeva unde putea sa se detaseze de tot ce o coplesise, un loc fara atat stres, cu micutul Paco.
   Cand m-am mutat la Silviu l-am luat aici, unde am inceput sa ii dau drumul, permitandu-i sa iasa din colivie, sa se joace, fara sa fie tras de coada de curioasa Cora sau mancat de pofticioasa Dolphy, pe care am adoptat-o chiar inainte sa se mute ai mei din Bucuresti. 
   Aici a fost in siguranta, l-am ferit de curent, de caldura prea mare vara, cand il mutam in sufragerie. Am stat mai mereu cu el, am vorbit cu el, i-am pus muzica (chiar mai devreme canta pe niste melodii de pe YouTube), i-am lasat televizorul deschis cateodata ca sa auda vorba fiindca stiu ca ii place. Daca plecam de acasa, trag draperia ca sa aiba lumina atat el cat si ceilalti frati ai lui. 
   Cu toate acestea el a ramas destul de reticent fata de noi, nu este obisnuit cu interactiunea cu oamenii (din cauza ca acasa la ai mei statea inchis) si nu exploreaza prin camera. La inceput statea pe marginea patului, pe tablie. Acolo am si reusit sa ii taiem gherutele cand erau prea lungi, evident se agata si il derajau si chiar le-am si pilit, cand imi amintesc imi vine sa zambesc, au fost niste clipe extrem de amuzante si dragalse.  Acum prefera sa stea mai mult pe colivie, pe dulapul pe care este asezata colivia si  in trecut adora sa se cuibareasca pe colivia lui Ricky, zebra australiana. Dar pentru ca l-a muscat de cateva ori de gherute, nu ii mai lasam unul langa celalalt.
    De ceva timp, Paco nu mai poate zbura foarte bine, probabil varsta nu ii mai permite si daca incearca, aterizeaza pe parchet sau pe pat. In aceste cazuri, il iau in palme si intind bratul catre colivia lui iar el se urca pana la casuta sa :) Uneori se catara pe pieptul meu sau pe umar si sta acolo cateva secunde ca sa isi traga sufletul :p Sunt rare aceste momente dar le savurez pentru ca macar asa pot sa il simt aproape. 
   Il iubesc mult, pentru mine nu este doar o pasare, ci un suflet minunat, caruia am incercat sa ii fac viata mai buna, nu atat de buna ca in natura insa macar i-am asigurat hrana, apica si nu a fost nevoita sa se ascunda de pradatori. Regret ca nu am avut ocazia sa il invat sa fie sociabil, ca pe Rocky, un perus pe care l-am avut in liceu. Acela se comporta de parca toata casa era a lui, se juca cu capacele de la sticle, se ducea peste tot, rodea, era o mare figura.
   Chiar si asa, cred ca este destul de multumit, doar ca e un pic diferit, e mai agresiv decat alti papagali. Mai adopta cate o pozitie de vultur, sta in coltul coliviei si se uita insistent la noi :) Noi glumim ca se gandeste la diverse strategii criminale. 
   Apropos de asta, atunci cand ii este foame zboara spre noi, adica incearca sa ne atace, sa ne atraga atentia ca sa ii punem mei in recipient :) Dupa ce ii umplu recipientul cu nisip, il ia in cioc, il varsa pe tavita si se uita dupa el :)))) Ziceti voi daca nu e haios si zurli... ca si maica-sa?
   Seara, la ora 23 zbiara, face scandal, da din aripi ca sa stingem lumina si sa se aseze cu capul in jos pe tavanul coliviei. Liliacul meu! Parca v-am aratat cateva poze cu aceasta ipostaza. Chiar si cand se lovise, se straduia sa se cocoate acolo, resemnandu-se pentru o noapte si multumindu-se cu batul.
    A avut doi prieteni, pe ambii i-a omorat psihologic, serios vorbesc si ceea ce m-a facut sa trag aceasta concluzie este lipsa dovezilor de lupta, de agrsivitate fizica. E un asasin subtil, v-am zis eu!Cu Ricky se intelegea pana cand am observat ca se tachineaza din vorbe si apoi lucrurile au luat o intorsatura violenta asa ca a trebuit sa ii separam. Masculi domne!
   Paco are si o iubita, o oglinda in forma de mar rosu cu un mic compartiment si un bat verde in fata pe care se suie si ii sopteste cuvinte de amor :) Macar pe aceasta nu o poate ucide, e deja teapana :))))

   Haideti sa mai vedem cateva poze mai recente cu Maria Sa.

   "Nu-l mai descopera pe asta mic odata? Eh, pana atunci stau aici linistit si pandesc. Poate gasesc un locsor pe unde pot sa ajung la el"

   "Haide, mami, ca zau ca nu ii mai fac nimic! Lasa-ma sa stau langa fratele meu si sa fim prieteni iar!... Cand nu te uiti pac l-am ciugulit!

   "Bine, stau pe tine ca sa ma odihnesc nitel"

   "Ce-i prea mult strica! Cum ajung eu acum la ala mic si vulnerabil?"

   "Eh uite ca la tati nu vreau sa stau asa ca ii intorc spatele si stau aici singur! Sac!"

   "Ma intorc, ok, ok! Ce insistenti sunteti!"

   "Na ca am plecat de langa voi! Aici imi bate soarele ala de pe tavan direct in ochisor!Of!"

   "Eu ma relaxez, ce altceva sa fac?!"

   "Ce somnic mi se faceeee!"




   Paco asculta o emisiune politica alaturi de Silviu si canta. Va pupa pe toti si va ureaza noapte buna!

    
   Pe curand...