Buna! Prevad ca nu o sa pot posta in cursul zilei de azi asa ca m-am gandit sa mai stau la calculator ca si asa nu imi este somn, sa postez acum ca sa fiu sigura. Am mai vrut sa postez si zilele trecute, pentru ca imi editasem cateva poze insa orele au zburat si nu am mai apucat sa fac nimic.
Dimineata pe la 8.30 ma duc la capela sa asist la slujba pentru tata. Se implinesc 3 ani chiar astazi. Momentan sunt in regula, nu promit ca imi voi pastra calmul si asa zisa liniste cand voi fi acolo dar cred ca o sa pot sa fiu cat de cat ok, macar in aparenta. Trebuie!
Nu imi place, chiar deloc nu imi place atmosfera, preotul care va tine slujba mi se pare un impostor care vrea doar sa faca bani, mama o sa aiba iar momente de disperare, de durere, apoi cersetorii care se aduna in cimitir sau la intrare ma irita pentru ca nu ma pot reculege. Nu stiu... Nu prea ma simt in apele mele. Nu ca ar trebui sa ma simt extraordinar intr-un loc plin de tristete si regrete dar... Poate stiti la ce ma refer sau ce incerc sa spun. Pentru mine, moartea, slujbele, inmormantarile sunt momente grele cand ai nevoie de sprijin, de intelegere, de energii pozitive din partea celorlalti, vrei sa iti fie respectate sentimentele, sa se intample totul ca la carte, decent, simplu si cu deosebita seriozitate. De aceea prefer sa plang cand sunt singura, vorbesc cu tata in gand sau cu voce tare doar cand nu este nimeni langa mine (nici macar mama), prefer sa sufar inauntru, sa nu se vada prea mult la exterior si chiar si cand ma duc sa ii mai aprind o lumanare si sa ii pun o floare la mormant, am nevoie de cateva momente in care sa fiu doar eu acolo si mereu il rog pe Silviu sa plece el primul si sa ma astepte la intrare sau la masina. Asa sunt eu. Nu imi plac scenele, drama, nesimtirea, ignoranta, excesul cand vine vorba de moarte. De fapt asta este o regula de aur pe care toti ar trebui sa o respectam indiferent de ocazie. Excesul sa fie interzis.
Sa trecem peste momentele de cumpana. Postarea de azi va avea ca subiect central o tinuta pentru ca nu v-am mai aratat una de mult. Este o tinuta calduroasa, relaxata, perfecta pentru o plimbare prin parc.
Haina - Zhen Hong
Caciula - No name (vintage - a fost a tatalui meu)
Cercei - No name (hand made de la targul de la Muzeul
Satului)
Pulover - Street One
Geanta - No name (LOVE it!)
Pantaloni - RE & X Jeans
Cizme - Michel Vogue
Va pup!
Pe curand...
Dimineata pe la 8.30 ma duc la capela sa asist la slujba pentru tata. Se implinesc 3 ani chiar astazi. Momentan sunt in regula, nu promit ca imi voi pastra calmul si asa zisa liniste cand voi fi acolo dar cred ca o sa pot sa fiu cat de cat ok, macar in aparenta. Trebuie!
Nu imi place, chiar deloc nu imi place atmosfera, preotul care va tine slujba mi se pare un impostor care vrea doar sa faca bani, mama o sa aiba iar momente de disperare, de durere, apoi cersetorii care se aduna in cimitir sau la intrare ma irita pentru ca nu ma pot reculege. Nu stiu... Nu prea ma simt in apele mele. Nu ca ar trebui sa ma simt extraordinar intr-un loc plin de tristete si regrete dar... Poate stiti la ce ma refer sau ce incerc sa spun. Pentru mine, moartea, slujbele, inmormantarile sunt momente grele cand ai nevoie de sprijin, de intelegere, de energii pozitive din partea celorlalti, vrei sa iti fie respectate sentimentele, sa se intample totul ca la carte, decent, simplu si cu deosebita seriozitate. De aceea prefer sa plang cand sunt singura, vorbesc cu tata in gand sau cu voce tare doar cand nu este nimeni langa mine (nici macar mama), prefer sa sufar inauntru, sa nu se vada prea mult la exterior si chiar si cand ma duc sa ii mai aprind o lumanare si sa ii pun o floare la mormant, am nevoie de cateva momente in care sa fiu doar eu acolo si mereu il rog pe Silviu sa plece el primul si sa ma astepte la intrare sau la masina. Asa sunt eu. Nu imi plac scenele, drama, nesimtirea, ignoranta, excesul cand vine vorba de moarte. De fapt asta este o regula de aur pe care toti ar trebui sa o respectam indiferent de ocazie. Excesul sa fie interzis.
Sa trecem peste momentele de cumpana. Postarea de azi va avea ca subiect central o tinuta pentru ca nu v-am mai aratat una de mult. Este o tinuta calduroasa, relaxata, perfecta pentru o plimbare prin parc.
Haina - Zhen Hong
Caciula - No name (vintage - a fost a tatalui meu)
Cercei - No name (hand made de la targul de la Muzeul
Satului)
Pulover - Street One
Geanta - No name (LOVE it!)
Pantaloni - RE & X Jeans
Cizme - Michel Vogue
Va pup!
Pe curand...
Hihi, parca ne-am vorbit cu burgundy ul :P.
ReplyDeleteM-am uitat doar peste poze, citesc maine ca imi pica ochii.
Esti tare frumusica, arati exact ca o rusoaica cu caciula, n-as fi zis ca a fost a unui barbat.
Pupici
Ti-ai schimbat culoarea parului, cred. Imi placea mai mult violetul inchis - burgundy. In ceea ce priveste ritualul de inmormantare/pomana, la romani mi se pare sinistru. Absolut sinistru, cu preoti care parca iti adancesc durerea, cu "cantece" cu versuri pesimiste.. trist si lugubru.
ReplyDeleteFederova,
ReplyDeleteMultumesc frumos!Si mie imi place cum imi sta cu aceasta caciula.Silviu m-a comparat si el cu o rusoaica cand m-a vazut purtand-o.
O ador pentru ca este calduroasa si bineinteles pentru valoarea sentimentala pe care o are pentru mine si mama.
Te pup!
Mila,
ReplyDeleteEste aceeasi nuanta pe care am avut-o si pana acum.Chiar nu m-am mai vopsit din octombrie :p
La romani atat nuntile cat si inmormantarile sunt naspa...
Te pupacesc!