Amintiri...

                          “Ce e amorul? E un lung

                            Prilej pentru durere,

                            Caci mii de lacrimi nu-i ajung

                            Si tot mai multe cere.

                            De-un semn in treacat de la ea

                            El sufletul ti-l leaga,

                            Incat sa n-o mai poti uita

                            Viata ta intreaga.

                            Dar inca de te-asteapta-n prag

                            In umbra de unghere,

                            De se-ntalneste drag cu drag

                            Cum inima ta cere.

                            Dispar si ceruri si pamant

                            Si pieptul tau se bate,

                            Si totu-atarna de-un cuvant

                            Soptit pe jumatate.

                            Te urmareste saptamani

                            Un pas facut alene,

                            O dulce strangere de mani,

                            Un tremurat de gene.

                            Te urmaresc luminatori

                            Ca soarele si luna,

                            Si peste zi de-atatea ori

                            Si noaptea totdeauna.

                            Caci scris a fost ca viata ta

                            De doru-i sa nu-ncapa,

                            Caci te-a cuprins asemenea

                            Lianelor din apa.”

    

                                   Ce e amorul? – Mihai Eminescu

   Poezia marelui nostru poet Mihai Eminescu am gasit-o scrisa de mine pe o hartie, intr-o cutiuta de carton unde pastrez cateva amintiri vechi de ani buni.

   Probabil ca imi transmitea emotii cu care ma confruntam chiar eu si de aceea am notat-o. Stiu ca obisnuiam sa notez poezii, citate, motto-uri in care ma regaseam. Dintotdeuna am fost o fire mai nostalgica, romantica, visatoare, atrasa de literatura, de poeme, de scrieri alese iar cele care ma impresionau ramaneau adanc infipte in suflet si in mintea mea o perioada lunga de timp. Personalitatea mea se muleaza mai degraba pe partea umana decat pe cea reala a vietii. De altfel, in scoala am fost la filologie – limbi straine. Am urat matematica si desi se spune ca doar cu realul faci ceva de viitor, doar asa reusesti mai tarziu sa faci rost de un post bun, eu m-am lasat condusa de sentimente si de instinct si mi-am urmat calea proprie iar parintii m-au incurajat pe acest drum.

I got carried away a little :) Sorry!

Poezia nu este singura urma a trecutului meu, caci am mai gasit cateva chestiute dragute in acea cutite.

Intr-un portofelas am descoperit niste cartonase pe care le colectionam si care imi placeau pentru ca in functie de cum miscai mana isi schimbau imaginile.

   See?!

   O moneda de 10 lei din 1990.

   O alta moneda de 500 de lei. Aceasta este mai speciala (au fost doar cateva exemplare asemenea) si a fost facuta cu ocazia eclipsei totale de soare din 1999. Parintii mi-au dat-o ca sa o pastrez.

   Un breloc cu briceag. Cute right? Acesta este de la mama.

   Un breloc care avea niste bancnote din plastic cu dolari. Hmmmm… parca de la bunica…

   Un breloc care facea reclama revistei si site-ului Fitzuica. Va mai amintiti? Eu stiu ca mereu o rasfoiam pentru ca era un fel de revista a elevilor, unde ma delectam cu glume, tips&tricks, articole care dezbateau diverse teme s.a.

   Un breloc cu cateva imagini dintr-un oras (dar nu mai stiu exact de unde) stranse sub forma de carticica, ale caror coperti erau din metal. Habar nu am cine mi-a dat acest breloc.

   O icoana pe al carei spate scrie: “Pentru fetita noastra scumpa, mult success in toate si multa sanatate. Mami si tati 27 VIII 1995” Iconita aceasta a stat pe biroul meu vreme indelungata cat eram eleva. Mi-era draga pentru ca era dar de la parinti dar si datorita aspectului. Este mai deosebita.

   Un creion cu un spiridus, pe care l-am primit de la buna mea prietena Mihaela. Este din Dublin. Bineintels ca este intact, am refuzat sa il folosesc. Am vrut sa il pastrez asa ca sa il revad peste ani. Si uite ca acum l-am gasit si mi-am amintit de liceu (am fost colege de banca si de suferinta cum ne-a spus profesoara de romana), de ce nazbatii faceam, pe unde ieseam si ce secrete ne impartaseam.

   Un set de imagini din Grecia, adus de o amica, Laura (daca citesti, sa stii ca mi-e dor de tine, fetita si mi-am amintit de ce ne mai amuzam impreuna). 

   Este din 10 iulie 2006.

   Acestea au fost amintirile pe care am tinut mortis sa vi le arat si poate astfel veti retrai si voi momentele trecute, care desi au fost si cu bune si cu rele, peste ani ramanem in special cu ce a fost mai placut. Timpul are grija sa le dea o aura aparte iar noi trecem cu vederea ce ne-a suparat atunci, uitam unele dintre ele dar pe cele frumoase le retinem si ori de cate ori le readucem in prezent realizam cum curge viata, cum se construiesc destinele si ca parca nu este chiar asa de rau cum credem uneori…

   Randurile ce urmeaza a fi redate apartin tot trecutului, pentru ca au fost scrise cand eram mai mica dar sunt raportate la o realitate care inca este valabila si in ziua de azi.

   Numai iubirile curate si sincere au fost retinute de pamanteni.

   Cand iubesti, iti inchipui ca un altul va descoperi pasiunea ta. De aceea te temi.

   Fiecare detine originalul unei frumuseti a carei copie o cauta prin lume.

   Cand iubesti din toate puterile, vederea persoanei iubite e de fiecare data ceva nou.

   In dragoste, o simpla tacere spune mai mult decat vorbele.

   Cu cat omul este inzestrat cu un spirit mai ales, cu atat pasiunile lui sunt mai puternice.

   Pe curand…