Pozele vorbesc despre tine

   Am pregatit o noua rubrica pentru voi. As vrea sa fac saptamanal o postare in care voi publica diverse articole din revistele sau ziarele pe care le citesc. Unii dintre voi poate le stiti, altii nu si este pacat. Internetul este o modalitate buna pentru a imprastia informatii utile pe care multi dintre voi ori nu ati avut acces la ele din lipsa de timp sau finante, ori pur si simplu nu s-a nimerit sa gasiti ceva ce v-ar interesa.

   Astfel veti afla ce anume imi tine treaz interesul, cum gandesc si va veti imbogati cultura generala. Aici vreau feedback-ul vostru cu motive. Este o idee buna sau ati vrea sa renunt la asta?

   Titlul este destul de sugestiv asa ca probabil ca stiti la ce sa va asteptati in privinta postarii de azi dar sa detaliem.

   Articolul cu acelasi nume este pus in categoria Terapii Alternative si se intinde pe o pagina si jumatate. Daca aveti rabdare si curiozitate, nu inchideti pagina de blog si veti afla despre ce este vorba mai exact.

Voi reda mot-a-mot si apoi imi voi spune si eu parerea in legatura cu acest articol.

   “ Platon spunea ca “frumusetea este in ochii privitorului”. Datorita terapiei prin fotografie, foarte multe lucruri din subconstient ies la iveala prin ochii privitorului de imagini. Acest nou tip de terapie este foarte popular in Statele Unite, iar cei care participa la sedintele de consiliere sunt antrenati in tehnici terapeutice bazate pe discutarea, analizarea, reflexia asupra fotografiilor. Se folosesc cinci tehnici de terapie, care sunt corelate si utilizate treptat in timpul acestui tratament neconventional. Aceste tehnici analizeaza urmatoarele categorii de imagini:

   Fotografii pe care le face sau le colectioneaza pacientul

   Fiecare fotografie pe care o faci contine informatii despre tine, despre valorile si conceptele tale de viata. Poate altcineva n-ar fi pus o anumita fotografie printre preferatele sale, n-ar fi ales aceeasi incadratura, lumina sau situatie. Acest tip de terapie este unul croit exact pentru a scoate la iveala unicitatea fiecarui pacient.

   La ce  te ajuta

   Terapeutul vrea sa afle mai mult decat povestea fotografiei in sine. De aceea, el va cauta teme repetitive si simboluri personale in imaginile cu care ai ales sa vii la consiliere. Astfel, se ajunge la cele mai ascunse motive ale unor actiuni pe care doresti sa ti le explici. Prin analiza si reflectia asupra amintirilor, sentimentelor, gandurilor iscate de aceste momente din trecut, se ajunge la adevaratele probleme emotionale.

   Fotografii ale pacientului facute de alte persoane

   Cat de diferita este perceptia ta asupra sinelui fata de perceptia celorlalti asupra ta! Una e sa fii fotografiat fara sa stii si altceva este sa pozezi in cadre regizate. Imaginile tale vor fi destul de diferite chiar si atunci cand pozezi la fel pentru doi fotografi diferiti. E simplu: oamenilor cu care interactionezi le atrag atentia lucruri diferite la persoana ta.

   La ce te ajuta

   Prin aceasta tehnica, iti dai seama de mesajul tacut pe care-l transmiti celor din jur. Specialistii spun ca aceasta este o metoda neagresiva de a-l pune pe pacient in fata impresiei pe care o lasa lumii inconjuratoare. Iar cand constientizezi cat de diferit te prezinti, de fapt, lumii inconjuratoare, ajungi sa jonglezi cu diferite impresii pe care vrei sa le lasi celorlalti si devii mult mai flexibil in conturarea interactiunii cu cei din jur, repari ceea ce consideri ca te dezavantajeaza.

   Fotografii pe care pacientul si le face lui insusi (autoportrete)

   Suntem altfel cand nimeni nu ne priveste. De aceea, in autoportrete ne surprindem o alta fata: stim ca nu ne supravegheaza si nu ne judeca nimeni, desi fotografiile sunt facute pentru a fi aratate, nu? Cele mai frecvente probleme ale pacientilor care recurg la terapia prin fotografie sunt legate de increderea in sine, cunoasterea si acceptarea de sine, iar acest pas al tratamentului este cel care le rezolva.

   La ce te ajuta

   Acesta este unul dintre cele mai vulnerabile momente ale terapiei: pacientul se afla fata in fata cu adevaratul sau eu si, ghidat cu atentie de specialist, isi imbunatateste considerabil imaginea despre sine; orice blocaj generat de negarea limitelor pe care el si le impune in exprimarea si comportamentul de-a lungul vietii.

   Fotografiile care vorbesc despre viata pacientului

   In aceasta etapa a terapiei, mergi la sedintele de consiliere cu albumele de fotografii de familie. Povestesti despre fiecare fotografie in parte, iti amintesti momente decisive din trecut si incarcatura emotionala care le-a insotit. Este stadiul in care te simti cel mai comod, ca la tine acasa.

   La ce te ajuta

   Dupa aceasta etapa a terapiei, in care rememorezi situatii din trecut si felul tau de a actiona atunci, vei intelege de ce te comporti altfel in prezent si ce aspecte nerezolvate exista in interactiunile tale cu oamenii care te-au inconjurat de-a lungul vietii. De asemenea, terapeutul iti atrage atentia strict vizual asupra relatiilor cu persoanele alaturi de care te-ai fotografiat: cu cine te-ai imbratisat, pe cine atingi si de cine fugi prin limbajul corpului. In subconstient, ai asociat fiecarui om o stare de spirit. Aceasta treapta a terapiei te ajuta sa le recunosti si sa le rezolvi.

   Fotografii facute de altii si interpretate de tine

   Pentru ca interpretarea unei imagini trece prin filtrul de judecati, mosteniri din familie si din mediu, experiente din care este format omul, fiecare din noi vede altceva intr-o fotografie. Iar acest proces de perceptie selectiva poate fi inteles numai cand acceptam ca viziunile mai multor persoane asupra aceleiasi imagini sunt diferite.

   La ce te ajuta

   Afli care este tiparul sensului pe care tu il dai imaginilor, cum il construiesti si de ce, ca sa-ti rezolvi orice problema de perspectiva eronata ai avea. Practic, automatismele pe care le folosesti in constructia sensului unei fotografii sunt traduse la nivel emotional si explicate de terapeut.”

   O voi lua pe rand si voi spune ceea ce cred vis-à-vis de fiecare chestiune, in parte.

   Chiar! Ati participa la astfel de terapii?

   Eu una m-as lasa analizata, cercetata, “despicata in patru” anytime. De ce? Sunt o fire curioasa, analitica, am un temperament sangvinic dar am tendinta spre interiorizare, pastrez doar pentru mine unele ganduri si sentimente si alteori chiar nu am curajul de a le expune cuiva. Fac asta pentru ca sunt timida (desi m-am mai autoeducat de-a lungul timpului si am facut progrese mari), nu am incredere in mine si imi este teama sa nu o dau in bara, sa nu dezamagesc si sa nu deranjez.

   In liceu am trecut prin momente care m-au marcat. Simteam ca sunt singura, simteam ca nu mai rezistam, plangeam, ma refugiam in muzica si poezii. Singurul meu sprijin si modalitatea de a evada din realitatea care ma apasa, erau prietenele mele. Lor ma confesam, ieseam impreuna si reuseam cat de cat ca pentru acele cateva ore sa mai dau la o parte cauza tristetii.

   Cu toate acestea, imi doream foarte mult sa ma duc la cateva sedinte de consiliere. Acest lucru nu s-a materializat nici pana in ziua de azi din cauza finantelor.

   De ce v-am spus toate acestea? Pentru ca de aici porneste totul, aceasta este sursa frustrarilor, complexelor, comportamentului nepotrivit, a neincrederii, a furiei, a traumelor pe care le port in mine: problemele de familie nerezolvate… Aici incepe si se termina totul! Daca as vindeca aceste rani viata mea s-ar schimba in bine, ar fi ca o renastere a spiritului meu.

   Asadar, vedeti voi, eu am o atractie catre dezvoltarea personala, catre educarea sinelui, catre corectarea eului. Imi place la nebunie psihologia! De altfel, am si terminat facultatea in acest domeniu. Cursul vietii m-a impiedicat sa merg mai departe pe aceasta cale insa eu voi ramane fidela mereu primei mele pasiuni!

   Cand am citit acest articol mi-am spus: that`s something I`d like to do someday!

   Iubesc psihologia, iubesc fotografia, vreau sa descopar mai multe despre mine, asa ca ideea de a le imbina mi-a suras din prima.

   Sa incepem cu prima terapie.

   Daca v-ati dat seama ca imi place sa fac poze, ceea ce nu stiti este ca eu si adun tot soiul de poze, majoritatea salvate de pe internet: artistice, autoportrete, cu natura, animale. Aceste chestii ma trag, imi ating sufletul si imi provoaca bucurie, tristete, dezamagire, ma pun pe ganduri. Poate ca va intreati de ce tin poze care imi provoaca stari negative. Pentru ca ele aduc la suprafata trairi cu care m-am confruntat, pe care incerc sa le depasesc, ma reprezinta.

   Daca cineva ar arunca o privire in fuga peste foldere personale cu poze facute de mine sau colectionate, ar afla ca sunt o fire sensibila, iubitoare de copii, natura, animale, arta, de oameni care transmit emotii, oameni care mie mi se par a merita atentie si respect, chiar daca sunt niste straini. Uneori relationezi mai bine cu un necunoscut decat cu ai tai…

                 (un cuplu de indragostiti in Cismigiu)

   A doua terapie. 

   Am stat si am observat cum am fost surprinsa in poze: in unele poze facute spontan eram foarte detasata, vesela ori dimpotriva ganditoare, serioasa, hotarata, pe cand in cele “regizate” , desi poate ieseam mai bine (estetic vorbind), ma cenzuram si eram rigida. Tocmai pentru ca stiu ca fiecare persoana are felul sau unic de a fotografia pe cineva, mi-e teama sa nu ies in vreo ipostaza penibila si incerc sa fiu cat mai atenta la cum ma prezint in fata aparatului.

   De asemenea, am ajuns la concluzia ca unii vor sa surprinda o ipostaza completa a mea, cat mai realista si profunda, altii doar ceva care le place la mine, altii vor sa ma vada asa cum sunt eu, ba chiar sa ma autodepasesc, altii vor ceva mai putin natural dar artistic.

   Chiar as vrea sa invat sa interpretez pozele pe care mi le-au facut ceilalti si sa aflu ce se afla in spatele acestor mesaje vizuale, perspectiva lor despre mine.

           (poza facuta de Silviu la mare, vara trecuta)

   Cea de-a treia terapie.

   Hm! De la inceput imi vine in minte un singur lucru: control! Cand ma fotografiez ma simt stapana pe situatie. Gasesc unghiuri favorabile, stiu cum sa pozez asa incat sa maschez anumite defecte, ma simt bine pentru ca detin puterea, nu mai sunt sub lupa privitorului, ci a mea iar eu imi cunosc toate cele ;)

   De exemplu, in autoportrete, zambesc dar nu rad pentru ca nu am niste dinti de aratat. Il invidiez pe iubitul meu pentru dantura and I always say that he has “a Hollywood smile” :p

   Ce concluzie trag eu de aici? Imaginea de sine este foarte zdruncinata de atatea complexe si vreau sa afisez o masca, pun in fata celor care vor vedea acele poze persoana care as vrea sa devin. Procedez asa nu numai in ceea ce priveste mascarea defectelor fizice ci si a unor trairi interioare pe care nu vreau sa le stie oricine, decat dozat si sub atenta supraveghere a celui mai mare si dur critic: myself!

  

                                     (autoportret)

   Penultima terapie. 

   Adevar graieste cel care a scris articolul: ”este stadiul in care te simti cel mai comod, ca la tine acasa”. Da!   

   Mi-ar fi la indemana sa trec peste pozele familiei mele, sa le comentez, mi-ar aduce aminte de trecut, unele m-ar face sa plang, altele mi-ar insenina privirea si sufletul. Prin intermediu lor as realiza ce s-a schimbat intre timp, ce imi lipseste, ce imi pare bine ca a trecut si nu se mai intoarce nicioadata, unde si cum am progresat, unde am regresat, as vedea foarte clar care sunt acele valori care au insemnatate pentru mine. Cred ca ar fi ceva benefic, o revelatie.

                          (facuta in timpul facultatii)

   Ultima terapie.

   Acum o luna, cred, facand curat printre lucrurile tatalui meu, am gasit cateva fotografii alb-negru facute chiar de el. Am fost atenta la detalii, am inceput sa “adulmec” urmele lasate de fotograf, amprenta pe care si-a pus-o in acele imagini surprinse acum multi ani.

   Dintotdeauna fotografiile facute de celalti au fost un mijloc de intelegere a lor dar mai ales, prin interpretarea pe care le-o dam, o cale de a ne autocunoaste.

(poza facuta de o prietena din Medgidia.Ti pup, Danielusa!)

   Va rog sa va lasati opiniile si sa nu va sfiiti sa va descarcati sufleteste daca simtiti nevoia. Let this be a therapy if you please!

   O sambata cu parfum de vara va doresc!

   Pe curand…