Te iubesc! Multumesc!

   

   Te iubesc! Asa vreau sa incep postarea aceasta care iti este dedicata. Mi-e dor, un dor sfasietor, in fiecare zi... Stii asta pentru ca esti langa mine mereu, ma urmaresti din umbra, ma ajuti cand ti-o cer si chiar si atunci cand nu o fac. 
   Imi amintesc de o taraba cu ziare, vanzatorul era un barbat inalt, slabut. O mica asemanare. Dar apoi cand mi-a inmanat revista ceruta de mine mi-a venit sa plang. Mana si degetele exact ca ale tale, tati... Tati, as veni dupa tine daca as putea... Mi se rupe sufletul cand scriu si trebuie sa ma opresc din cand in cand, sa imi sterg lacrimile care imi incetoseaza vederea...
   Uneori, pe strada, intalnesc tatici care isi tin copiii pe umeri, mai stii? Cat imi e dor de asta! Eram cea mai cea cand ma tineai, nimic nu ma putea atinge, cand tu erai langa mine nimic rau nu se putea intampla. Si acum esti aproape dar nu e la fel, eu nu te pot vedea, nu te mai pot simti ca inainte. Acum te simt cand ma privesc singura in oglinda, cand devin constienta de anumite gesturi, de unele reactii, de unele vorbe. Uneori te vad in Silviu, probabil ca esti linistit stiind ca are el grija de mine. Dar eu te vreau si pe tine. Nu e suficient! Nu e corect sa nu iti mai pot vedea ochii, sa nu mai aud vocea aceea unica pe care o adoram! Vreau sa mai spui glumele tale savuroase, sa ne tachinam si chiar sa ne certam. Ce n-as da sa ne mai contram, numai sa fii aici! Imi apari in vise, de cele mai multe ori esti viu sau ai inviat si imi este teama sa nu te pierd din nou dar cum acolo e o lume ideala, acest lucru nu se intampla si traim fericiti in continuare. Durerea dispare acolo, simt doar un dor imens, ne imbratisam, vorbim, plangem impreuna si ne bucuram ca ni s-a oferit o adoua sansa. Trezitul e cumplit! De ce e doar un vis? 
   Aseara, dupa atata timp, mi-ai dat un semn concret. M-a socat, m-a speriat dar l-am apreciat. Nu am inteles ce ai vrut sa spui, imi pare rau dar orice ai fi vrut sa transmiti, te asigur ca nu este nevoie sa te nelinistesti fiindca sunt bine. Dumnezeu ma protejeaza. Iar daca are legatura cu temerile mele vis-a-vis de sanatatea mea...o sa vedem ce o sa fie in viitor. Promit sa lupt orice ar fi! 
   Sa ai grija si de mama, asa cum ai facut-o si pana acum dar si de toate animalutele noastre! Cora si Sara sunt cele care ti-au simtit prezenta cel mai mult... Mi-as dori sa te pot vedea si eu ca ele... 
   Stiu ca unele ganduri, amintiri, vorbe, sentimente, energii nu iti permit sa te odihnesti in pace, regret asta dar in timp, totul se va aseza, calmul si linistea se vor asterne si in familia noastra. Ai incredere! 
    Te iubesc!

   Pe curand...