Adio Nae Lazarescu...

   Buna seara! Trecand prin sufragerie ca sa duc ceva la bucatarie, am zarit un titlu la televizor "Adio Nae Lazarescu"... M-a luat prin surprindere si in incercarea de a ma agata de o ultima speranta ca nu este vorba despre ceea ce se subintelege din acel adio, am intrebat "A murit?" Imediat a venit si lovitura realitatii... Nu stiu nimic despre cum s-a intamplat si momentan nici nu sunt pregatita sa aflu. Nu vreau sa sune nepotrivit dar trebuie sa recunosc ca desi moartea este un subiect foarte delicat pentru mine, moartea anumitor persoane ma afecteaza mai mult. In acest caz un artist pe care il indrageam, la ale carui glume ma distram langa ai mei. Dragilor, oricat de moderne ar fi timpurile acestea, eu ma declar o persoana de moda veche, deep down inside iar "greii" din domeniul muzicii, al filmului s.a.m.d. au o mare valoare in fata mea si merita tot respectul, in comparatie cu "talentele" de azi... Bineinteles ca indiferent de epoca, oricand se nasc genii, artisti, oameni competenti insa am observat ca acum acest lucru se intampla mai rar. Bineinteles ca daca nu incurajam tinerii si nu ii motivam, este ca si cand nici nu le-am da o sansa pentru a demonstra ca si ei pot, unii dintre ei, cel putin, dar nici nu este acceptabil sa uitam de cei care au avut deja o perioada de glorie. Nu este corect. Cu totii imbatranim, cu totii vom ajunge mai neputinciosi si nu cred ca ne-am dori sa fim tratati cu indiferenta, mila si chiar sila. De ce spun asta? Pentru ca odata ce nu mai producem bani, odata ce nu mai aducem beneficii unora, societatii, automat ne dau la o parte, ne arunca in gunoi. Asta se intampla cu multe figuri importante de la noi, de care ne amintim abia dupa ce sufletele lor pleaca de pe acest pamant. Si cu ce ii ajuta pe ei stirile, reportajele, emisiunile pompoase facute in amintirea lor daca atunci cand au fost in viata, nu le-am aratat ca inca inseamna ceva pentru noi?  

   

   De obicei nu imi justific alegerile imaginilor pentru astfel de postari dar acum simt nevoia sa o fac, poate pentru a intelege cum il vedeam eu... Este o fotografie obisnuita, nu din aceea de revista. Nu poza, avea o postura normala, zambea cald, avea o figura blanda, buna si imi pare chiar un pic vulnerabil. Nu este retusat, se vad toate defectele, acele detalii care construiesc un personaj. Poza imi aminteste de tata... Ciudata asociere nu? Dar cred ca spune totul...

   Pe curand...