Jurnal de vacanta 8 - A saptea zi (Sinaia)

   Iiiin sfarsit am ajuns si la ultima postare despre vacanta de la munte! Iar m-am chinuit cu pozele dar de data asta parca au mers lucurile mai repede pentru ca nu am avut prea multe de editat. Incheiem aceasta serie cu 80 de poze si cateva explicatii unde e nevoie. Asadar, sa le vedem!

   Imediat ce am intrat in oras, am cautat un loc bun de parcare iar singura zona sigura, de unde stiam ca nu ne va ridica nimeni masina, era o parcare cu plata. Am lasat masina un pic mai sus de terasa Snow, o terasa a schiorilor si nu numai. Daca o iei usurel mai sus de aceasta parcare, ajungi acolo de unde se iau telecabinele (asta ca sa va faceti o idee).

   La terasa aceasta am fost acum ani buni cu parintii mei si cu niste prieteni si am mancat clatita snow, care mi-a placut mult. Daca va plac puiul, ciupercile si smantana, v-o recomand. Lui Silviu nu prea i s-a parut cine stie ce, de aceea se si spune ca gusturile nu se discuta.

   Dupa ce am facut poze prin centru, am intrat prin parculetul unde mergeam pe la ora pranzului cu bunica mea, cand eram mica (nu stiu daca va mai amintiti, v-am mai spus ca practic am copilarit acolo, fiindca nu exista vara in care sa nu merg in Sinaia si sa stau cel putin o saptamana). Am gasit un parc plin de oameni de toate varstele, toti incercau sa profite de vremea frumoasa si fie se bronzau, fie stateau la o vorba la terasa de la intrare, fie se jucau cu copiii, fie se plimbau. 
   

   Nu puteam sa venim in Sinaia si sa nu mergem la manastire, asa ca imediat ce am iesit din parc, ne-am indreptat catre ea, nu inainte de a intra putin in cimitirul ostasilor cazuti la datorie. In pozele de aici nu o sa ne vedeti cu zambetul pe buze si cred ca se intelege de ce...

   Scarile care duc spre manastire.

   De cand stiu eu aceasta manatire, niciodata nu a fost intrare cu plata insa acum am fost nevoiti sa dam bani pentru vizita, ceea ce ni s-a parut o miscare foarte gresita dar...

   In curtea manastirii, se afla o mica intrare care da intr-o alta curte, unde este o biserica de dimensiuni mai mici, veche si foarte frumoasa, Biserica Adormirea Maicii Domnului.

   Urmatoarul de vizitat si ultimul era Castelul Peles. Am luat agale printre comerciantii de la targurile care se aflau in padurea care ducea catre castel, am vazut cateva lucrusoare foarte dragute printre care multe obiecte facute manual din lemn, ii, rozhite, perne, veste de blana, bijuterii dar si de-ale gurii: branzeturi, carne si dulciuri. Am luat si noi nuga, halvita si salam de biscuiti si apoi ne-am potolit setea cu apa rece de izvor.

   Din nefericire, ca in orice vacanta, vine si momentul cand trebuie sa ne pregatim de plecare spre casa, asa ca am luat-o spre Furnica pentru ca vroiam sa trecem un pic pe la o prietena a bunicii mele, nepoata gazdei la care stateam cand eram mica si apoi sa vedem macar din strada locul unde mi-am petrecut copilaria atatia ani in sir.

   Ce nume frumos are aceasta strada! Parca ti se face dor de zapada si de magia sarbatorilor de iarna numai citind placuta.

   Aici ne cazam eu si bunica, la o doamna foarte cumsecade, iubitoare de animale, ca si mine, careia toata lumea ii spunea mama Tanta. Se purta ca o mama cu toti cei care ii calcau pragul. Noi stateam mereu la etaj, in camera mai mica, cu vedere la strada, care apare si in poza de mai jos.

Acum ca mi-am facut hatarul si am retrait un pic amintiri din vremuri de mult apuse, chiar ca trebuia sa ne indeptam catre centrul orasului si sa o pornim din nou la drum.

   Niste flori superbe din curtea cuiva.

Zona scarilor interminabile :p De cate ori am coborat si urcat aceste scari cand eram mica! Dar era atat de placut si inca imi provoaca sentimente pozitive pentru ca acea perioada a fost una senzationala si niciodata nu am sa o  uit.

   O ultima poza din Sinaia cu acoperisul unei vile pe care era trecut numele. Mi s-a parut ca merita fotografiat.

   Cand am ajuns in Bucuresti am sesizat ca am adus pe cineva de la munte si i-am dat drumul ca sa nu moara in masina.

   O viespe dornica sa cunoasca Bucurestiul :)

   Dragilor, aceasta a fost calatoria noastra de o saptamana. Sper ca nu v-am plictisit prea tare si daca vor mai fi si altele, fiti siguri ca voi impartasi experienta mea cu voi.

   Sa aveti o seara linistita si cu parfum de liliac!

   Pe curand...