Thursday 15 December 2011

One of my best friends

   Daca tot v-am aratat in ultimele doua postari, tinuta, machiajul, m-a gandit ca poate ati vrea sa stiti si unde am fost in ziua respectiva. 
   Trebuie sa o iau de la inceput ca sa intelegeti intocmai despre ceea ce urmeaza sa va povestesc. Desi sunt o persoana timida, imi fac destul de usor cunoscuti pentru ca nu ezit sa intru in vorba cu cineva iar daca simt ca intre mine si acel om este o compatibilitate, ma transform in prietena acelei persoane si nu o mai las in pace for the rest of her/his life! O sun in continuu, vreau sa stiu totul despre ea, ma instalez la ea acasa, o venerez. Stiti ca glumesc da? :)))) Acuma serios vorbind, daca totul merge lin de la sine, atunci exista mari sanse sa devin apropiata si chiar sa ramanem prietene/i. Iubitul meu nu prea crede in prietenie adevarata, de altfel nici nu are asa ceva in preajma sa, doar colegi si unul/doi amici. Mereu avem conversatii lungi pe tema asta pentru ca eu o tin intr-una ca unii oameni merita sa le acorzi atentie si sa tii legatura cu ei, ba chiar sa ii iubesti desi nu iti sunt rude de sange. Da, pot sa iubesc o persoana straina, pot sa am incredere in ea, pot sa ma "dezbrac" in fata sa si sa o las sa ma cunoasca cat de mult este posibil, pot sa fac sacrificii pentru ea, sa o pun pe ea pe primul loc... cu o singura conditie: sinceritate totala! Daca acea persoana ma minte, ma tradeaza, este ipocrita, imi face rau dintr-o prostie, chiar daca nu e ceva grav, s-a terminat! Nu suport lucrurile astea si nu au ce cauta intr-o relatie, de orice natura ar fi ea.
   Sunt genul de om care nu are multi prieteni, ii pot numara pe degetele de la o mana dar ma simt norocoasa ca ii am in viata mea si ma bucur ca Dumnezeu mi i-a scos in cale. Sunt recunoscatoare pentru ajutorul lor, pentru firile lor, pentru pareri, pentru clipele frumoase dar si pentru cele mai putin placute pe care le-am impartit.Sunt recunoscatoare pentur ca... sunt ei! Cu defecte si calitati, sunt oameni buni si viata mea e mai bogata datorita lor. Recunoscatoare sunt pentru Mihaela, Nicoleta (desi nu mai pastram legatura, eu o pastrez in inima mea), Andy, Teo, Daniela, Cristina, Ana. Pe cateva dintre ele le-ati cunoscut prin intermediul acestui blog, din poze.
   Astazi vreau sa va vorbesc despre Andy, scumpa mea Andy sau Andynelu` cum o mai alint. Avem aceeasi varsta, am fost colege de banca la inceputul clasei a IX- a si apoi  doar de clasa. Este o fata de nota 10! O ador! O fiinta pura, cuminte, serioasa dar nebunice ca mine, o fire blanda, calma, calda. Faptul ca ea este baptista nu ne-a despartit in ciuda unora si altora care vorbeau in plus. Pot sa ii spun orice iar ea ma asculta, nu ma judeca, nu ma critica, ci imi da sfaturi si ma intelege. Cand ma intelesc cu ea ma umplu de seninatate, ma relaxez, uit de griji, parca devin o persoana mai buna.
   Andy este o mamica tanara, la cei 26 de ani are deja 2 ingerasi, de care eu cu greu ma dezlipesc cand ii vad. Sotul ei nu este roman, de aceea educatia copiiilor este bilingva, atat in romana cat si in engleza. Ei incearca sa le ofere tot ce au mai bun, nu isi doresc sa ii dea la scoala, ci vor sa experimenteze invatatul acasa. Nu sustin 100% metoda dar pot confirma ca este mai safe, mai curat, mai cald si mai constructiv decat ceea ce ne ofera spatiul scolilor romanesti... Stiti ce vreau sa spun cu asta.
   Andy isi mai doreste inca 2 copii dar momentan nu mai are voie asa ca se dedica trup si suflet micutilor sai de 1 an si jumatate si 3 anisori.
   Sunt o familie frumoasa, tanara, sincera, credicioasa, cu valori puse la punct si mai ales sunt niste oameni impliniti. Ce pot sa va mai spun despre Andreea?! V-as ruga sa va uitati cu atentie la poze, sa dati zoom si sa ii vedeti zambetul, el va va spune cine este prietena mea...

 
   Uitasem sa mentionez ca nu numai sufletul sau este frumos ci si exteriorul, are trasaturi exotice si este inalta. Uitati-va si voi ce bine arata si cat de in forma este dupa doua nasteri! :) That`s my girl!


   Dimi si Hannah, doua mogaldete pline de energie si voie buna!





   M-a cucerit Hannah cu zambetul ei candid, cu trasaturile fine, pielea delicata, alba, parul de un blond auriu, ochii migdalati, asiatici. Este exact ca o papusa! Daca petreci putn timp cu ea, nu ai cum sa nu observi ca este indragostita de accesorii, cosmetice, haine. In fiecare zi se imbraca altfel. She is going to be like us! Yeeeeeey! Inca una in clubul nostru de obsedate de beauty related stuff. I`m so proud! 
Mi-a admirat cerceii, machiajul si cand mi-am dat cu ruj a rams cu gurita cascata. Cu acordul Andreei, i-am dat si ei un strat subtirel de ruj. :)


   Dimi, fiind cel mai mic, este si cel mai dulce si haios. Inca nu te poti intelege prea bine cu el dar invata. Se uita la documentare cu mami si tati :)




   Sotul lui Andy, Jonathan. Un barbat timid, modest, cu bun simt, serios, familist, linistit. Aici l-am provocat sa zambeasca. "C`mooon Jonathan give me a smile!", asa ca s-a mai relaxat si s-a exteriorizat mai mult.


   Hannah mi-a spus ca are o rochita  mai speciala, care este preferata ei, the butterfly dress, asa ca nu mi-a trebuit mult sa o conving ca sa mi-o arate. Chiar s-a schimbat cu ea si m-a lasat sa o filmez cum se invartea ca o balerina.




   Pe seara, a venit Silviu sa ma ia iar inainte sa mergem acasa, am trecut si pe la fratele sau dar despre asta va spun intr-o alta postare.

    Pe curand...

13 comments:

  1. Este foarte frumoasa prietena ta, are o familie minunata si imi place foarte mult felul in care vorbesti despre ea. :)
    Pupici! :)

    ReplyDelete
  2. Ce familie frumoasa.Copii sunt ca niste ingerasi:)

    ReplyDelete
  3. Ma gandesc cat este de greu sa mai gasesti prieteni adevarati in ziua de azi.
    Imi place ca stii sa apreciezi persoanele bune si sufletele sincere. Se vede asta din simplul fapt ca ai facut o astfel de postare.
    Copilasii sunt niste dulci, iar voi niste frumoase.
    Te pup!

    ReplyDelete
  4. Simona,sunt atat de manda de prietena mea incat vroiam neaparat sa o cunoasteti si voi.Vorbesc astfel despre ea pentru ca imi este draga,mi-a fost alaturi cand am dat de greu,m-a facut sa zambesc cu glumitele sale inocente si mi-a umplut inima de bucurie prin simpla prezenta.Alaturi de ea ma simt in siguranta.

    Te pup si eu!

    ReplyDelete
  5. Asa este,Dia!Sunt ca niste ingerasi si tocmai pentru ca sunt copii,sunt deschisi,sunt sinceri si te inmoaie cand vezi ca se apropie de tine si vor sa iti arate diferite chestii,vor sa se joace cu tine.
    Cand mi-am lipit obrazul de obrajorului micutei Hannah s-a intors si m-a pupat.M-am topit toata! :) Cum sa nu ii adori?

    Te pup!

    ReplyDelete
  6. Of,Oana,am incercat sa imi caut noi prieteni in facultate si nu am reusit.In ziua de azi oamenii vor sa se petreaca totul rapid,se gandesc mai mult la ei si interesul lor,vor distractie fara limite,vor sa obtina diverse de la tine,sunt falsi,oprtunisti.Cum sa gasesti un prieten adevarat ca inainte?Ramai dezamagit...eu una asa am ramas dupa cateva incercari...

    Te pup,Oana si multumesc pentru cuvintele tale!

    ReplyDelete
  7. Ce familie frumoasa! ♥
    prietena ta are un par superb iar copiii sunt adorabili! ♥♥

    ReplyDelete
  8. :) A avut dintotdeauna un par lung,cret,cu mult volum.Andy este o frumusete naturala 100%!

    Copiii ei sunt un adevarat dar de la Dumnezeu!

    Te pup,Camy!

    ReplyDelete
  9. Cat ma bucur sa vad niste poze cu Andy si minunile ei :) Sunt asa de dragalasi si emana energie pozitiva.Data viitoare cand va mai vedeti sa-mi zici si mie, ca tare as vrea sa-i vad familia frumoasa. Pupici

    ReplyDelete
  10. Mihaela,sunt extraordinari copiii lor!Ma bucur ca m-am incarcat cu pace cu ocazia acestei vizite.

    Eu am vorbit cu Andy de ziua ei de nume,adica pe 30 noiembrie si am stabilit sa ne vedem saptamana care urma.Asa a si fost,astfel ca pe 8 decembrie m-am dus la ei acasa.Nu am indraznit sa spun sa te invite si pe tine ca sa nu creada ca planific eu in casa ei...Daca ar fis spus ea ceva... Dar sa stii ca a intrebat de tine,mereu cand vorbesc cu ea,intreaba si de tine :)
    S-ar bucura enorm sa te revada!O sa o sun si o sa ii spun ca vrei si tu sa o vezi si o sa ii dau numarul tau ca sa vorbiti,sa te invite ea,e mai corect asa ;) You know what I mean...

    Te pupacesc si hai sa ne vedem intr-o zi saptamana viitoare.Ce zici?

    ReplyDelete
  11. Mihaela Cumpanasu17 December 2011 at 22:21

    Nu prea am inteles din postare..oamenii astia nu vor sa-si dea copii la scoala>?Vor sa-i invete ei acasa? Cred ca n am inteles eu..

    ReplyDelete
  12. Da,exact.Isi doresc sa invete acasa,nu intr-o scoala dar vor avea meditatori.Mi se pare o idee interesanta desi este ceva mai rar intalnit.Am mai vazut o astfel de educatie facuta acasa iar copiii au devenit niste tineri responsabili si seriosi deci desi din prima nu prea am agreat ideea,pana la urma mi se pare ceva foarte bun.Decat sa ii dai la scoala si sa invete numai porcarii,sa fie traumatizat de unii profesori si colegi si sa nu se puna accentul decat pe teorie multa si inutila,mai bine educatie acasa,in particular,unde sunt in siguranta si vor acumula exact informatiile care le sunt de folos.

    O zi buna,Mihaela Cumpanasu!

    ReplyDelete
  13. Mihaela Cumpanasu18 December 2011 at 07:38

    Mi se pare cam..hmm,ciudat.Adica sa-i cresti cu meditatori acasa inseamna practic sa-i izolezi,sa nu-i lasi sa se dezvolte interactionand cu alti copii de varsta lor,cu care vor lega prietenii,vor face ghidusii,se vor cunoaste pe ei insisi asa..procesul de maturizare implica mult mai mult decat acumularea de cunostinte.Cred ca sunt niste parinti hiper protectori care-i vor creste asa,ca intr-un glob de sticla..
    si in legatura cu situatia scolilor din ziua de azi:) Sa fim seriosi,ce a prezentat media in ultimele luni reprezinta 1,2% din ce se intampla in scoli,dar lumea generalizeaza,daca in America din cand in cand cate un elev isi impusca colegii,asta nu inseamna ca toti elevii sunt descreierati..sau aplicand in cazul nostru,nu toti profesorii au relatii nepotrivite cu eleve-pitzipoance etc. Daca iti dai copilul la o scoala buna si mai ales,DACA il educi frumos si responsabil si tu acasa(adica nu lasi doar in grija profesorilor educatia copilului)ai toate sansele sa ai un copil reusit..am scris atata ca nu am auzit pe nimeni sa faca asta si mi-au venit in cap multe argumente:) o zi buna si tie

    ReplyDelete