Festivalul George Enescu

   Ce pacat ca am aflat de Festivalul George Enescu tocmai cand era pe terminate! In ziua de azi televizorul rasuna de muzica facuta pe calculator, in localuri auzi fie dance, pop sau mai stiu eu ce sunete la moda, fie manele. Nu am nimic cu nimeni, toti trebuie sa traiasca (spune o vorba) dar in ultima vreme parca ne-am intoxicat cu muzica plina de sexualitate si superficialitate. Totul este gol. Nici o esenta nu se desprinde din ce e acum "super tare", nu ramai cu nici o morala, nici o poveste inchegata, nimic real... As fi ipocrita daca as pretinde ca nu ascult melodii care apar acum insa ascult mai mult melodii care imi trezesc stari si sentimente. De altfel, televizorul il deschid doar pentru a vedea o emisiune buna, radioul este ori pe Europa fm, ori pe Romantic fm. Stiti ca se zice ca ce-i prea mult strica, ei bine exact asta mi s-a intamplat si mie, am facut alergie la anumite genuri muzicale, la anumite posturi tv si radio si mai ales la anumite reviste si ziare... De aceea, cand am vazut ca este un festival de muzica clasica, imediat m-am gandit cat trebuie sa merg.

   Duminica seara, la ora 20, in Piata George Enescu, a fost ultimul concert, la care bineinteles ca am participat cu mare drag si emotie. Am reusit sa filmez tot, am facut cateva poze si am plecat de acolo multumita ca in sfarsit am facut parte dintr-un intreg: grupul oamenilor care stiu sa aprecieze ceea ce merita apreciat in viata si care nu se resemneaza cu noul val de transformari deloc benifice din timpurile noastre.

   Tinuta mea a fost compusa dintr-o rochie lejera, cu mici incretituri si sandale cu toc si snake print.

   Dupa concert, am trecut pe la fratele lui Silviu si cat au discutat ei si au mutat niste mobila, am stat cu David, nepotelul sau, am vorbit, mi-a aratat carticelele lui de colorat, mi-a aratat masinuta cu diverse melodii, am facut poze si am zambit mai mereu pentru ca langa un copil nu ai cum sa ramai serios si incruntat.

Dar mai intai poze cu unchiul si nepotul :p

   Am vazut pe biblioteca o oita de-a lui si chiar inainte de poza asta, mi-o aratase iar eu eram mai entuziasmata de jucarie decat el :))

    Data viitoare cand o sa mergem impreuna in parc, mi-a promis ca o sa imi dea si mie masinuta sa fac doua ture cu ea. Sper sa nu imi rup gatul ca nu am carnet de conducere :)) :p

 

   Cu acest urs mare a fost love at first sight! I just had to touch it and take a picture with it ;;)

   Nu am stat mult la ei pentru ca era tarziu si ne era o foameee, asa ca ne-am luat la revedere, in timp ce radeam de nu stiu ce haiosenie pe care o zisese piciul si am plecat acasica. 

   Am lasat unele poze in nuanta galbuie care a iesit iar pe altele le-am editat expres ca sa iasa asa. Lumina aceasta parca transmite caldura, nostalgie pentru vremurile cu adevarat bune de demult apuse si aici ma refer la acei ani cand oamenii stiau sa fie oameni, moda insemna finete si bun gust si de asemenea cred ca s-au potrivit cu evenimentul la care am participat.

   Pe curand...