Animalele fara stapan

   Daca locuiti in Romania, indiferent de orasul din care proveniti, cu siguranta va confruntati cu aceleasi probleme ca si mine: mizeria si animalele fara stapan.

  Sunt una dintre acele persoane care nu suporta sa vada o fiinta fara adapost, fara mancare si apa, fara o mangaiere. Ori de cate ori merg pe strada sau prin vreun parc intalnesc caini, pisici care sunt zgribuliti de frig atunci cand este rece afara sau lesinati de caldura cand este canicula, plini de scaieti, praf, purici, capuse, cu labutele lovite ori ranite dintr-o “cearta” care a avut loc intre ei si alti "concetateni pe patru picioare".

I-as lua pe toti acasa dar cum nu detin vreo proprietate imensa cu verdeata multa…

  Chiar si asa incerc sa contribui atat cat pot la ingrijirea lor, oprindu-le resturi, dandu-le cate o bucatica din ce am prin frigider, punandu-le apa intr-un vas, vorbind cu ei,mangaindu-i… Stiu, e putin… As mai face doua lucuri: as lua cat de multi caini as putea si i-as duce la veterinar sa ii castreze si m-as angaja ca voluntar la o asociatie pentru protectia animalelor. Prima dorinta nu este asa de usor de realizat dat fiind faptul ca nu detin o masina si nici nu am la cine sa apelez pentru a ma ajuta caci se pare ca nimeni nu este dispus sa se “preteze” la asa ceva pentru ca ori li se pare absurd, ciudat, costisitor ori pur si simplu cred ca acest gest este o prostie, fara rost… Minunata conceptie nu? Uneori asa as vrea sa plec din tara asta si sa ma stabilesc undeva unde exista reguli, legi care se respecta, drepturi, curatenie, oamenii sunt liberi si gandesc deschis si civilizat.

   Cea de a doua dorinta imi este mai la indemana de aceea incep sa adun informatii, ma interesez ce si cum si sper ca in cel mai scurt timp sa pun in aplicare.

In timp ce scriu imi vin in minte tot soiul de chestii nu tocmai pozitive. Am observat ca subiectul acesta este unul sensibil care provoaca doua tipuri de reactii: unii se revolta si vor sa ajute iar altii se simt deranjati. Majoritatea se incadreaza in ultima categorie, din pacate. Am mai scris cate ceva ici si colo despre animale, mi-am sustinut punctul de vedere iar comentariile au fost exact cum ma asteptam. Lumea nu prea suporta sa li se spuna sa faca ceva pentru animale caci dupa ei sunt alte aspecte importante pentru care ar trebui sa ne peocupam. De acord ca sunt oameni fara casa, copii abandonati, batrani muritori de foame, femei neglijate, abuzuri, saracie, poluare… Dar cine a spus ca doar acestea merita sa prezinte interes? Cine a zis ca daca ma gandesc la un caine, nu gasesc timp si mila sa imi fac griji si pentru un copil care nu are pe nimeni? Suntem incetosati de anumite idei preconcepute, am devenit ignoranti si nepasatori vis-à-vis de subiecte care desi nu par sa atarne foarte greu in balanta noastra, ele exista si nimic nu se va schimba daca nu vom lua masuri.

  

   O prietena spunea ca daca lanturile mari de localuri fast-food ar pastra resturile si le-ar da asociatiilor care se ocupa cu animalele ar fi o mica schimbare in bine. Are dreptate dar cine oare se gandeste macar odata pe zi la animale?

  Doar iubitorii de animale stiu ce inseamna dragostea pentru o fiinta care desi nu este sange din sangele nostru sau nu stie sa rosteasca niste cuvinte, ne ofera mult mai mult decat vreodata am putea intelege.

   Spre deosebire de noi, animalele traiesc in prezent, ele nu tin ranchiuna, nu te critica, nu se razbuna, nu au amintiri placute, ori neplacute despre cineva sau ceva, nu tradeaza, nu ucid decat daca este nevoie, pentru a supravietui, nu ranesc decat daca sunt ranite (si nici asa macar decat foarte rar), traumatizate, turbate, decat daca se simt in pericol si atunci o fac pentru a se apara. Asadar intre un om si un animal cine este mai bun? ...     Omul este singura fiinta care fura, minte, inseala, ucide, tradeaza cu buna stiinta si din motive absolut de neinteles. Omul comite ilegalitati din dorinta de a face rau. Animalul nu este rau, este doar animal si are instincte pe care le urmeaza pentru ca asa este lasat sa fie. Omul insa poseda ratiune, liberul arbitru, constiinta si totusi nu stie sa le foloseasca.

  Animalele sunt infinit mai bune decat oamenii si  cea mai importanta trasatura a lor este simtirea. Ele asa functioneaza si dupa asta se conduc in tot ceea ce fac.

  Pe vremea cand eram o adolescenta, cainii vroiau sa se joace cu mine, se apropiau si nu de putine ori eram intrebata daca am un caine acasa. Raspunsul meu negativ ii uimea pentru ca acei caini care se apropiau faceau asta foarte rar si doar cu apropiatii stapanilor.

Animalele simt caldura care o emana sufletul atunci cand le vezi.

  Imi apare zambetul pe buze amintindu-mi de o intamplare care a avut loc acum ceva timp. Mergeam pe strada si in fata mea destul de departe era cineva cu un catel in lesa. Ma uitam la acel caine dar fara sa schitez vreun gest, vreun zambet, nimic. Cu toate acestea, cainele a simtit si dintr-odata m-a fixat cu privirea ca apoi sa se agite si sa dea semne ca ar vrea sa vina spre mine. Stapanul era in graba asa ca si-a vazut de drum si a trecut de mine insa cainele se uita inapoi si se zbatea sa se apropie. I-am zambit si i-am spus cateva vorbe cu drag ceea ce l-a bucurat si mai tare dar s-a linistit cand s-a indepartat.

  Ceva nesemnificativ? Nu, pentru mine a fost ceva care mi-a inseninat ziua si m-a facut sa ma simt extrem de vesela si incantata.

  Poate ca asemenea mici bucurii ar face ca viata sa fie mai buna dar pentru asta ar trebui sa le dam atentie, sa avem rabdare si nu in ultimul rand inima deschisa spre tot ce este frumos si pur, chiar daca asta inseamna sa acordam o sansa unui seaman fara glas…

   Acum am 4 cateluse pe care le ador, toate luate de undeva unde nu aveau un trai bun. Viata ar fi fara sens daca nu ar mai fi ele. Sunt prietenele mele si sunt devotate, sincere, inocente, pline de viata si aducatoare de surprize placute.

   A avea un animal inseamna a deveni mai responsabil, mai rabdator, mai bun si mai copil.