Saturday 7 January 2012

Inainte si de revelion 2011-2012

   Cand am scris titlul am realizat ca inca ma simt ca si cand as fi in 2011. Pe cat de ciudat, pe atat de firesc pentru mine. Anul care a trecut a fost unul nu tocmai bun pentru mine. In februarie a murit tata, mama a avut o depresie, a murit iupurasul nostru, job nu am gasit, am avut parte de certuri, neintelegeri, lacrimi cat un ocean, stari depresive, stari de autodistrugere... Mda... Le-am trecut totusi, am mers inainte, de fapt mai mult m-am tarat dar conteaza ca inca sunt aici si cred ca o sa mai fiu inca mult timp. In postarea trecuta v-am urat sa aveti ganduri bune, ei bine stiti de ce? Pentru ca eu una nu am avut puterea sa am mereu astfel de ganduri, ba chiar dupa moartea tatalui meu incercam sa imi imaginez cum ar fi sa nu mai exist nici eu... Mda... Mi-e rusine sa recunosc asta dar o fac pentru ca nu vreau sa fiu o ipocrita, avand in vedere ca eu va indemn pe voi sa fiti asa si asa, sa credeti ca eu  procedez intocmai cand de fapt e exact pe dos. Ma gandeam ca as vrea sa il revad mai repede si ca oricum lumea chiar nu prea are nevoie de mine, ca nu aduc nici o contributie acestui univers. Asta isi are cauza in frustrari ce apartin unor lucruri din trecut dar si din prezent. Pana cand... ceva s-a intamplat. Chiar in ajunul revelionului, de dimineata, am fost la baie si am simtit cum mi se face rau, din ce in ce mai rau, nu ma mai simtisem asa de ani de zile. Am strigat-o pe mama dar pentru ca avea usa inchisa la camera, nu m-a auzit. Am facut un ultim efort si m-am dus in camera ei, am deschis usa, i-am cerut zahar, am apucat sa iau o lingurita si apoi nu mai stiu nimic. Mi-am pierdut cunostinta. Am auzit vocea lui Silviu care ma intreba ceva disperat. Respiram des, zgomotos, inima batea ciudat si foarte repede, corpul il simteam foarte, foarte slabit. Dupa ce intr-un final am reusit sa deschid ochii am observat ca stateam pe jos, in bratele lui si am auzit ca mama vorbeste la telefon, chema salvarea. In acest timp Silviu ma intreba ce am, daca ma doare ceva dar eu nu puteam sa vorbesc, respiram intr-un hal de nu stiam nici eu ce am. Pana la urma m-am mai dezmeticit si am intrebat ce s-a intamplat. "Ai lesinat peste mama ta". M-a ajutat sa ma ridic, nu puteam sa merg bine, dar incet, incet m-a dus la geam si am inspirat aerul de afara. Apoi m-am dus la baie, ma usturau ochii si nu intelegeam de ce. M-am spalat cu apa si cand sa ma uit in oglinda, fata era ca ceara, obrajii trasi. Mi-a spus mama ca mi-a dat cu otet pentru ca nu reactionam deloc si din greseala otetul ajunsese in ochi.
   M-am dus in pat si imediat a sosit si salvarea. Mi-a luat tensiunea, era scazuta si a banuit ca am o lipsa de fier si ca fiind in perioada magnifica lunara... am facut o cadere de calciu.  Caderi de calciu eu fac mai mereu inca din liceu deci nu e nimic neobisnuit numai ca de data asta, corpul meu si-a dat singur shut down... Mi-a facut o injectie ca sa nu mai fie atat de abundenta menstuatia si mi-a dat niste calciu, pe care orala, intravenos ataca miocardul. Apoi mi-a recomandat sa iau vitamine, calciu cu vitamina D3, sa beau cat mai multe lichide indulcite dar nu acidulate, sa mananc verdeturi, sa am cel putin 3 mese, dar excelent ar fi 4 si sa ies afara cel putin 30 de minute pe zi. De asemenea, vazand ca sunt mai slaba decat este normal pentru inaltimea mea, m-a sfatuit sa merg la endocrinologie si sa fac niste investigatii mai amanuntite; este posibil sa am probleme cu tiroida, adica hipertiroidie (exista si hipotiroidie care reprezinta o crestere in greutate).

   Dupa ce au plecat medicii de la salvare, am stat intinsa in pat, m-am odihnit putin, cand m-am trezit ochii ma deranjau in continuare, erau injectati rau, inflamati, umflati, ma dureau daca doar atingeam usor pielea, tesutul de la interior era ars din cauza otetului. De ce? Facusem o forma de conjunctivita. A doua zi, am mers la o farmacie nonstop ca sa cumpar picaturi pentru ochi pentru ca ma deranjau din ce in ce mai mult. Cand m-a vazut farmacista a ramas paf :) Aratau destul de grav.
   Acum sunt mai bine ochii, doar ca stangul care a fost cel mai afectat, lacrimeaza cand intra in contact cu aerul rece si e mai sensibil la lumina si la aerul conditionat.
   In rest,ce pot sa va spun decat ca sunt ok, nu fac nimic special, mananc uuuun pic mai bine decat de obicei :p si iau Extrem Vit de la Ozone si Calciu + vitamina D FORTE de la Laropharm.
   Aceasta situatie neplacuta m-a facut sa imi dau seama ca viata este importanta pentru mine, ca vreau sa traiesc pentru ca sunt atatea lucruri pe care nu le-am facut si trebuie sa le fac, iar tata sunt sigura ca isi doreste la fel pentru mine. Daca inainte credeam ca daca ar fi sa mor curand, nu ar conta, acum stiu ca nu este asa! Rostul meu pe acest pamant inca nu il cunosc dar timpul meu inca nu s-a scurs asa ca nu imi ramane decat sa incerc sa il descopar. Mai am multe de facute si nici nu am inceput cum trebuie...  Se pare ca si Dumnezeu e de aceeasi parere. Abia ieri mama mi-a spus ca atunci cand eram lesinata si nu reactionam deloc orice ar fi facut, s-a rugat pentru mine si imediat am inceput sa dau semne ca mi-as reveni... 


   Deeeeeci rezumatul ajunului: am zacut la pat, cu dureri si usturimi de ochi si seara, desi nu eram total recuperata, mi-am adunat fortele si am zis ca trebuie sa fac ceva ca revelionul sa nu ma prinda nepregatita.Cheful nu era tocmai punctul meu forte in acea seara dar nu stiu cum ca dintr-odata mi-a venit parca mintea la cap si am zis "Si ce daca am ochii ca naiba? Si ce daca sunt slabita? Trebuie s aincep anul asa cum se cuvine pentru ca asta e ca un nou inceput" Am luat lacul, oja, am dat doar un strat asa cum am putut, din cauza ochilor nu vedeam 100% ce faceam, mi-am dat cu putin corector la ochi si fard la colturile interioare (rimel nu aveam voie sa folosesc iar de un machiaj mai elaborat nici nu se punea problema) dar ca sa compenseze lipsa machiajului, am aplicat un ruj intr-o nuanta aprinsa, ceea ce mi-a mai redat zambetul si culoarea in obraji. Am imbracat o rochie fara maneci, peste umeri o esarfa, dresuri visinii, cizme si accesorii iar parul l-am lasat liber. Miezul noptii a venit si a trecut prea repede, am mancat tort si am ciocnit  paharele cu sampanie sau vin (sincera sa fiu nici nu am fost atenta la acest detaliu) dar nu am baut. Apoi ne-am uitat la tv, am ascultat muzica lui Ovidiu Lipan Tandarica si dupa am urmarit o emisiune pe un canal strain.
   Nu a fost deloc spectaculos, amuzant, distractiv sau macar interesant dar poate urmatorul revelion o sa fie mai frumos.














   Se spune ca de revelion trebuie sa ai ceva rosu pe tine (in my case some panties.. ssssshhhht... it`s our secret :p), ceva nou (dresurile, rochia, cerceii) si bani (de treaba asta chiar am uitat si de dorinta de la miezul noptii). Nu le consider superstitii, ci mici ritualuri, just like when you get married, something old, something blue, something barrowed... 

   Am facut poze de la gat in jos pentru ca fata mea nu era very pretty in acea zi, de fapt nici in urmatoarele 3 zile nu a fost.


   Spre sfarsit am ales cateva poze cu traditionala salata de boef dar fara carne si tortul cu mere si frisca, ornat cu kiwi si portocale, facut in casa.






   Mi s-a facut o pofta de frisca, de crema, de ciocolata!!!!!! Las` ca azi o sa incerc sa fac ceva dulce ;) Daca imi reuseste pun poze, daca nu, doar va povestesc :)))


   Rochie - LJR
   Esarfa - Ichi
   Dresuri - No name
   Cizme - nu mai tin minte numele firmei
   Cercei mov- Rossetti 
(bijuteriile de la aceasta firma le gasiti in hypermarketuri de obicei: Cora, Real, Carrefour; eu i-am luat pe acestia din Real Afi Palace Cotroceni)
   Bratara alba - No name
   Bratara cu pietre - No name


   Pe curand...


15 comments:

  1. Off, ce revelion ai avut si tu...imi pare tare rau ca ai trecut prin asa ceva, sper ca esti mai bine in prezent, atat fizic cat si psihic, de acolo in general pornesc toate problemele noastre.
    Si eu am fost suspectata de hipertiroidism din cauza greutatii, dar si a faptului ca am avut un caz in familie, mi-am facut analizele, insa Doamne ajuta, nu am nimic, cred ca nici la tine nu e cazul, nu esti chiar asa de slaba, de obicei acolo pierzi mult de tot in greutate. Oricum sa te duci sa le faci neaparat.

    Ai avut un an tare greu, ai trecut prin multe, dar trebuie sa-ti gasesti modul propriu de a te reincarca energetic, eu de exemplu reusesc sa fac acest lucru prin rugaciune, altii prin plimbari in spatii verzi etc Nu vreau sa-ti dau sfaturi, ci doar sa-ti spun ca in mare parte te inteleg, ma confrunt cu multe din aceleasi probleme, iar tu esti o fata sensibila si emotiva, asa cum sunt si eu, insa gandeste-te ca ai aproapre oameni care te iubesc sincer si neconditionat...

    Iti doresc un an asa cum ai tu nevoie sa fie, santate, putere si incredere in tine insati!
    Te pup si te imbratosez cu drag!

    ReplyDelete
  2. sa fii sanatoasa si sa ai parte numai de bucurii! rochita e superba! xxx

    ReplyDelete
  3. Of ce rau imi pare ca te-ai simtit rau:(. Sper ca in noul an sa ai parte de tot ce iti doresti:*

    ReplyDelete
  4. Iarna se vede mai putin greutatea mea reala dar vara... Aveam 52-53 kg si acum am 42 kg. Mi se pare foarte putin avand in vedere ca inaltimea mea este de 1.62-1.64 cm. Oricum ma vad in oglinda,compar poze recente cu poze din facultate si se vede diferenta foarte clar.Mi-ar placea foarte mult sa mai iau in greutate penteu ca stiu sigur ca mi-ar sta mai bine cu forme si mi-ar da incredere in mine.

    Revelionul oricum era compromis din cauza ca nu il mai avem pe tata,Craciunul la fel a fost doar ca atunci nu aveam aceste probleme de sanatate(am avut doar probleme cu stomacul...).

    Si eu ma incarc plimbandu-ma,citind ceva interesant,vazand filme bune,de preferinta cu final fericit(imi plac dramele dar am destule in viata de zi cu zi) si asa cum ai spus si tu, credinta si rugaciunea sunt iarasi un ajutor de nadejde.

    Of,Simona,am intr-adevar oameni care ma iubesc dar... E mult de spus si e mai complicat decat se vede din exterior.
    Imi pare rau ca si tu te confrunti cu probleme din acestea,stiu ca povara lor e una foarte grea.Sper sa te tii tare si tu si sa invingi totul in viata!

    Multumesc mult pentru urari!Este exact de ce am nevoie dar as mai adauga ceva:liniste!Asta tot cer de cativa ani buni...

    Te pup si multumesc pentru empatia de care dai dovada!

    ReplyDelete
  5. Multumesc doamna Modniza!Sa dea Dumnezeu!Si dumneavoastra la fel!

    Rochia este eleganta dar confortabila si mi se pare ca se potriveste doar unor evenimente festive sau formale.

    Va pup!

    ReplyDelete
  6. Dia,in viata avem parte si de ce nu ne place dar niciodata nu avem parte de ceva ce nu putem duce... Chiar si suferintele au rostul lor.

    Sper si eu sa fie asa nu numai pentru mine dar pentru toata lumea,sa avem un an cu adevarat bun!

    Te pup!

    ReplyDelete
  7. Off, da ai slabit destul de tare, "am reusit" si eu performanta mai demult, 40 kg la 173 cm, nici nu vreau sa-mi mai amintesc, atunci mi-am facut analizele despre care vorbeam.
    Daca vrei poti sa incerci reteta mea despre care vorbeam mai demult, miere cu nuca si cu polen, merge incet dar sigur, eu asa am inceput pana am ajuns la greutatea de acum ... :)
    Te pup draga mea, multumesc de asemenea pentru cuvintele frumoase pe care mi le-ai spus!

    ReplyDelete
  8. OOOOOOwww ce m-ai speriat! Cred ca si mama ta si silviu la fel! Doamneeeeeeeeeee, draga de tine! Acum esti bine, da???????? DAAAAAAAAAAAAAAAAAA? TE ROG FRUMOS SA AI GRIJA DE TINE! TE ROOOOOOOOOG!

    Stiu ca a fost un an greu pt. tine, te inteleg... dar trebuie sa fii puternica! TREBUIE! DA? Anul asta o sa fie mai bun! Mult mai bun!!! Ai incredere!

    Esti o fata extraordinara, te respect foarte mult si sincer nu stiu dar daca ai patii ceva as mai avea inca un gol in suflet!

    Tati tau si tati meu pun pariu ca s-au intalnit si sunt mandrii de noi acolo sus!

    Te pup dulce! Tortul e delicios!:X seamana cu al meu!:>

    ReplyDelete
  9. Asta ma roaga si mama... :)
    Da,a fost un an ciudat.Chiar azi noapte l-am visat pe tata din nou.
    Sper ca este asa cum spui tu si ca ne vegheaza de sus cu zambetul pe buze.

    Te pup si eu,Monicuta!

    ReplyDelete
  10. Simona,cum se prepara?Imi poti da mai multe detalii te rog? As vrea sa incerc orice numai sa ajung iar la greutatea de dinainte.

    ReplyDelete
  11. Ela, eu nu am o reteta anume, amestec intr-un castron nuca (nu prea marunta) cu granule de polen, peste care torn miere, atat cat sa acopere toata nuca, uneori mai pun stafide sau alte fructe confiate pentru aroma putin acrisoara si consum dupa fiecare masa ca desert. E buna si pe stomacul gol, insa mie imi taia pofta de mancare, asa ca am preferat sa il folosesc ca desert. Mie nu-mi place nici nuca si nici mierea, deci m-am cam chinuit, insa am mancat atat cat am putut, cam vreo 5 linguri de amestec la fiecare masa.
    Poti sa faci si din nuca macinata cu polen si miere un fel de amestec pe care il aranjezi sub forma de bomboane pe care sa le consumi la fel, insa eu nu ma complic atat.
    La mine a dat roade si in plus e foarte sanatoasa toata combinatia.
    Sper sa iti foloseasca!
    Pupici!

    ReplyDelete
  12. Nici eu nu prea ma omor dupa nuci si nici dupa stafide dar daca e ca medicament le mananc.Insa in prajituri prefer fara.

    Buna ideea ta!O sa incerc si eu!Multumesc mult,Simona!

    ReplyDelete
  13. omg,nici nu imi vine sa cred prin ce ai trecut,cred ca te-ai speriat groaznic...si eu am lesinat o singura data,si a fost la spital,si culmea,nu a stiut asistenta ce sa faca cu mine,a fugit in alte incaperi sa cheme un medic.
    imi place f mult rochita ta,dar imi pare rau ca ai avut asa o zi...

    ReplyDelete
  14. Eu mai am antecedente fiindca am mai lesinat si in copilarie de doua ori dar chiar si asa asta nu mi-a usurat cu nimic starea emotionala,caci vorba ta am fost speriata.Pentru prima oara de cand sunt matura nu am avut control deloc asupra corpului meu.
    Sper sa nu se repete.

    Rochia asta am pastrat-o pentru o ocazie speciala si imi pare rau ca nu am purtat-o asa cum merita,cu fruntea sus si in culmea fericirii.

    Te pup,Cupcake!

    ReplyDelete