Inainte si de revelion 2011-2012

   Cand am scris titlul am realizat ca inca ma simt ca si cand as fi in 2011. Pe cat de ciudat, pe atat de firesc pentru mine. Anul care a trecut a fost unul nu tocmai bun pentru mine. In februarie a murit tata, mama a avut o depresie, a murit iupurasul nostru, job nu am gasit, am avut parte de certuri, neintelegeri, lacrimi cat un ocean, stari depresive, stari de autodistrugere... Mda... Le-am trecut totusi, am mers inainte, de fapt mai mult m-am tarat dar conteaza ca inca sunt aici si cred ca o sa mai fiu inca mult timp. In postarea trecuta v-am urat sa aveti ganduri bune, ei bine stiti de ce? Pentru ca eu una nu am avut puterea sa am mereu astfel de ganduri, ba chiar dupa moartea tatalui meu incercam sa imi imaginez cum ar fi sa nu mai exist nici eu... Mda... Mi-e rusine sa recunosc asta dar o fac pentru ca nu vreau sa fiu o ipocrita, avand in vedere ca eu va indemn pe voi sa fiti asa si asa, sa credeti ca eu  procedez intocmai cand de fapt e exact pe dos. Ma gandeam ca as vrea sa il revad mai repede si ca oricum lumea chiar nu prea are nevoie de mine, ca nu aduc nici o contributie acestui univers. Asta isi are cauza in frustrari ce apartin unor lucruri din trecut dar si din prezent. Pana cand... ceva s-a intamplat. Chiar in ajunul revelionului, de dimineata, am fost la baie si am simtit cum mi se face rau, din ce in ce mai rau, nu ma mai simtisem asa de ani de zile. Am strigat-o pe mama dar pentru ca avea usa inchisa la camera, nu m-a auzit. Am facut un ultim efort si m-am dus in camera ei, am deschis usa, i-am cerut zahar, am apucat sa iau o lingurita si apoi nu mai stiu nimic. Mi-am pierdut cunostinta. Am auzit vocea lui Silviu care ma intreba ceva disperat. Respiram des, zgomotos, inima batea ciudat si foarte repede, corpul il simteam foarte, foarte slabit. Dupa ce intr-un final am reusit sa deschid ochii am observat ca stateam pe jos, in bratele lui si am auzit ca mama vorbeste la telefon, chema salvarea. In acest timp Silviu ma intreba ce am, daca ma doare ceva dar eu nu puteam sa vorbesc, respiram intr-un hal de nu stiam nici eu ce am. Pana la urma m-am mai dezmeticit si am intrebat ce s-a intamplat. "Ai lesinat peste mama ta". M-a ajutat sa ma ridic, nu puteam sa merg bine, dar incet, incet m-a dus la geam si am inspirat aerul de afara. Apoi m-am dus la baie, ma usturau ochii si nu intelegeam de ce. M-am spalat cu apa si cand sa ma uit in oglinda, fata era ca ceara, obrajii trasi. Mi-a spus mama ca mi-a dat cu otet pentru ca nu reactionam deloc si din greseala otetul ajunsese in ochi.

   M-am dus in pat si imediat a sosit si salvarea. Mi-a luat tensiunea, era scazuta si a banuit ca am o lipsa de fier si ca fiind in perioada magnifica lunara... am facut o cadere de calciu.  Caderi de calciu eu fac mai mereu inca din liceu deci nu e nimic neobisnuit numai ca de data asta, corpul meu si-a dat singur shut down... Mi-a facut o injectie ca sa nu mai fie atat de abundenta menstuatia si mi-a dat niste calciu, pe care orala, intravenos ataca miocardul. Apoi mi-a recomandat sa iau vitamine, calciu cu vitamina D3, sa beau cat mai multe lichide indulcite dar nu acidulate, sa mananc verdeturi, sa am cel putin 3 mese, dar excelent ar fi 4 si sa ies afara cel putin 30 de minute pe zi. De asemenea, vazand ca sunt mai slaba decat este normal pentru inaltimea mea, m-a sfatuit sa merg la endocrinologie si sa fac niste investigatii mai amanuntite; este posibil sa am probleme cu tiroida, adica hipertiroidie (exista si hipotiroidie care reprezinta o crestere in greutate).

   Dupa ce au plecat medicii de la salvare, am stat intinsa in pat, m-am odihnit putin, cand m-am trezit ochii ma deranjau in continuare, erau injectati rau, inflamati, umflati, ma dureau daca doar atingeam usor pielea, tesutul de la interior era ars din cauza otetului. De ce? Facusem o forma de conjunctivita. A doua zi, am mers la o farmacie nonstop ca sa cumpar picaturi pentru ochi pentru ca ma deranjau din ce in ce mai mult. Cand m-a vazut farmacista a ramas paf :) Aratau destul de grav.

   Acum sunt mai bine ochii, doar ca stangul care a fost cel mai afectat, lacrimeaza cand intra in contact cu aerul rece si e mai sensibil la lumina si la aerul conditionat.

   In rest,ce pot sa va spun decat ca sunt ok, nu fac nimic special, mananc uuuun pic mai bine decat de obicei :p si iau Extrem Vit de la Ozone si Calciu + vitamina D FORTE de la Laropharm.
   Aceasta situatie neplacuta m-a facut sa imi dau seama ca viata este importanta pentru mine, ca vreau sa traiesc pentru ca sunt atatea lucruri pe care nu le-am facut si trebuie sa le fac, iar tata sunt sigura ca isi doreste la fel pentru mine. Daca inainte credeam ca daca ar fi sa mor curand, nu ar conta, acum stiu ca nu este asa! Rostul meu pe acest pamant inca nu il cunosc dar timpul meu inca nu s-a scurs asa ca nu imi ramane decat sa incerc sa il descopar. Mai am multe de facute si nici nu am inceput cum trebuie...  Se pare ca si Dumnezeu e de aceeasi parere. Abia ieri mama mi-a spus ca atunci cand eram lesinata si nu reactionam deloc orice ar fi facut, s-a rugat pentru mine si imediat am inceput sa dau semne ca mi-as reveni... 

   Deeeeeci rezumatul ajunului: am zacut la pat, cu dureri si usturimi de ochi si seara, desi nu eram total recuperata, mi-am adunat fortele si am zis ca trebuie sa fac ceva ca revelionul sa nu ma prinda nepregatita.Cheful nu era tocmai punctul meu forte in acea seara dar nu stiu cum ca dintr-odata mi-a venit parca mintea la cap si am zis "Si ce daca am ochii ca naiba? Si ce daca sunt slabita? Trebuie s aincep anul asa cum se cuvine pentru ca asta e ca un nou inceput" Am luat lacul, oja, am dat doar un strat asa cum am putut, din cauza ochilor nu vedeam 100% ce faceam, mi-am dat cu putin corector la ochi si fard la colturile interioare (rimel nu aveam voie sa folosesc iar de un machiaj mai elaborat nici nu se punea problema) dar ca sa compenseze lipsa machiajului, am aplicat un ruj intr-o nuanta aprinsa, ceea ce mi-a mai redat zambetul si culoarea in obraji. Am imbracat o rochie fara maneci, peste umeri o esarfa, dresuri visinii, cizme si accesorii iar parul l-am lasat liber. Miezul noptii a venit si a trecut prea repede, am mancat tort si am ciocnit  paharele cu sampanie sau vin (sincera sa fiu nici nu am fost atenta la acest detaliu) dar nu am baut. Apoi ne-am uitat la tv, am ascultat muzica lui Ovidiu Lipan Tandarica si dupa am urmarit o emisiune pe un canal strain.

   Nu a fost deloc spectaculos, amuzant, distractiv sau macar interesant dar poate urmatorul revelion o sa fie mai frumos.

   Se spune ca de revelion trebuie sa ai ceva rosu pe tine (in my case some panties.. ssssshhhht... it`s our secret :p), ceva nou (dresurile, rochia, cerceii) si bani (de treaba asta chiar am uitat si de dorinta de la miezul noptii). Nu le consider superstitii, ci mici ritualuri, just like when you get married, something old, something blue, something barrowed... 

   Am facut poze de la gat in jos pentru ca fata mea nu era very pretty in acea zi, de fapt nici in urmatoarele 3 zile nu a fost.

   Spre sfarsit am ales cateva poze cu traditionala salata de boef dar fara carne si tortul cu mere si frisca, ornat cu kiwi si portocale, facut in casa.

   Mi s-a facut o pofta de frisca, de crema, de ciocolata!!!!!! Las` ca azi o sa incerc sa fac ceva dulce ;) Daca imi reuseste pun poze, daca nu, doar va povestesc :)))

   Rochie - LJR

   Esarfa - Ichi

   Dresuri - No name

   Cizme - nu mai tin minte numele firmei

   Cercei mov- Rossetti 

(bijuteriile de la aceasta firma le gasiti in hypermarketuri de obicei: Cora, Real, Carrefour; eu i-am luat pe acestia din Real Afi Palace Cotroceni)

   Bratara alba - No name

   Bratara cu pietre - No name

   Pe curand...