Welcome to the family, little guy!

   Buna dimineata! Astazi vreau sa va prezint un nou membru al familiei noastre. L-am primit in octombrie pentru ziua de nastere, de la prietenele mele Ana si Cristina. Ziua mea a fost pe 2 octombrie iar noi am stabilit sa ne intalnim la o saptamana dupa aceea. Ana ne-a invitat la ea acasa pentru a sta comod si la caldurica. Ele doua complotasera si se intalnisera inainte sa ajung eu. Cand am venit toata zgribulita eram obosita si putin iritata. M-au rugat sa vin in sufragerie sa imi dea cadoul. Ok... Un canar galben cu putin alb. Mi l-au dat cu tot cu o colivie alba, care avea adapator si vase pentru mancarica iar separat o punga cu mancare speciala pentru el. In loc de trandafiri, care ar fi rezistat doar cateva zile, mi-au cumparat un ghiveci cu sporul casei :) Stiau ca murise Paco, in vara si s-au gandit sa imi daruiasca un sufletel care sa umple cumva golul lasat de perus. A fost un gest frumos, m-au surprins placut si le multumesc! Datorita culorii, pentru nume, m-am dus cu gandul la Lemon, de unde au si pornit glume cu John Lemon in loc de Lenon :) Dar uitandu-ma mai bine la el, atat de micut si plapand, mi-am dorit un nume mai dulce, ca un alint si mi-a venit in minte: Lamaita. Asa i-a si ramas! :) 
   Daca un catel, o pisica poti fi tinuti foarte bine in casa, o pasare drept animal de companie... e putin cam crud sa tii, decat daca intentionezi sa o lasi libera prin casa. Pe primul meu perus, Rocky, il lasam cu usa deschisa si el se ducea in colivie doar sa bea apa si sa manance. Pe Paco, din cauza ca  o aveam pe Cora, a trebuit sa il tinem inchis vreo 2 ani si ceva si din pacate, s-a obisnuit salbatic, reticent iar asta m-a durut. L-am traumatizat si degeaba atunci cand l-am adus la Silviu, am incercat sa il las liber pentru ca nu prea a mai vrut el sa exploreze. Pe Ricky, la fel nu am reusit sa il lasam liber decat foarte putin, din cauza lui Paco, neastamparatul, care nu il suporta si il musca.
   Acum ca il avem si pe Lamaita, vreau sa ii ofer cat de cat conditii ca sa se simta bine si sa se apropie de noi iar in acelasi timp sa recuperez timpul pierdut cu Ricky. Astfel ca le vom da drumul prin camera, alternativ ca sa nu fie certuri :P Duminica a fost prima zi cand i-am dat voie sa iasa lui Lamaita si a zburat nitel prin sufragerie, s-a dus pe dulap, pe canapea, pe covor. A fost asa de dragut sa nu il mai vad dupa acele bare din metal! Pasarile trebuie sa zboare si sa cerceteze.

   L-am dus la veterinar saptamana trecuta, l-a verificat si nu a vazut nimic in neregula la el, singura "problema", pe care am observat-o si eu de cand l-am primit, a fost ca are pielicica de pe gherute prea exfloliata, fapt care semnaleaza lipsa vitaminei A. Ei au pielea cornoasa dar a lui era mult prea uscata si cornoasa asa ca domnul doctor ne-a spus sa cumparam vitamina A uleioasa si sa ii dam cu un betisor de vata pe gherute dar nu si pe partea interioara ca sa nu alunece si nici pana unde incepe puful ca sa nu i se lipeasca. 
   O alta recomadare a fost apa cu iod. Am cumparat o sticla de plastic de la cabinet care contine un lichid bleu. Acest lichid se pune peste apa plata, 50 cu 50 si se lasa ca el sa o bea. Este foarte buna pentru pasari, in general, asa ca i-o pot administra si lui Ricky. 
   Un alt indemn este acela de a-i da sa manance galbenus de ou fiert, cat o boaba de mazare si nisip din acela care se dizolva, pentru ca celalalt soi poate provoca neplaceri, din cauza eventualelor depuneri. Si lui Paco si lui Ricky le dadeam nisip, mai putin celui din urma, mai mult lui Paco, el avea la discretie si isi lua cand vroia dar din cate am inteles, este bine sa ii dam foarte putin, una sau de doua ori pe saptamana.
   Este haios, cuminte, face o gramada de cojite pe jos dar suntem obisnuiti asa ca nu-i suparare, ne mai incanta cu trilurile lui de... pickamer. Da, ati citit bine. Scoate niste sunete care seamana cu un pickamer! :))) Mai scoate si un sunet de cioara sau un sunet de pasare exotica, din jungla. In rest piuie timid si sta destul de mult pe tavita si roade colivia :) Eu cred ca isi planuieste evadarea dar nu o sa mai fie nevoie de asta pentru ca are program zilnic de libertate. 
   Un detaliu haios: are mereu capsorul murdar. Se uda si apoi cand cotrobaie pe tavita cred ca se murdareste. L-am curatat odata dar s-a facut la loc so what`s the point?! :))) 
    Aproape ca uitasem sa mentionez ca este din Constanta si are pana intr-un an, cred ca vreo 8 luni. A avut un inel la gheruta, pe care ne-am chinuit sa i-l scoatem taindu-l. A fost chin si am imbatranit cu vreo 20 de ani dar nu puteam sa il lasam cu porcaria aceea acolo. Baiatul meu nu e un numar intr-o baza de date, este un canar cu personalitate si merita respect, nu?! :) 

   Pe 11 octombrie l-am primit pe Lamaita, pe 13 a murit bunica mea iar pe 14 Taz... A venit la fix in viata mea, in viata noastra, pentru a ne alina durerea si dorul. 
   Sa ii dea Dumnezeu sanatate si sa traiasca fericit pana la adanci batraneti!


   Pupaceli! 


   Pe curand...