Ganduri despre oameni

   Va salut! Atata ura au adunat oamenii, atat de plini de frustrari sunt, atat de sensibili si de lenesi! Nu imi place cum arata lumea in care traiesc! Eu ar trebui sa aduc un copil in aceasta lume?

   Homosexuali, arabi, rromi, rusi, catolici, ortodocsi, sectanti, iubitori de animale, oameni de culoare s.a.m.d. TOTI SUNTEM EGALI! Da, da toti! Pe cat de diferiti suntem, pe atat de egali suntem! Avem toti aceleasi drepturi, meritam sa traim decent, sa fimi sanatosi, in siguranta, fara sa ne fie teama de a ne exprima, fara sa ne fie teama de alti oameni din jurul nostru.

   Chiar asa s-a ajuns de nu mai stim ce este aceea ingaduinta? Mai suntem, fratilor, capabili de iubire sau doar de ura? Vad peste tot cuvinte dure, urate, oamenii se lovesc virtual, se bat in conversatii incalcite, fara cap si coada. Nu ajung la nici un compromis, nu reusesc sa se inteleaga unii cu altii. Si aici ma refer nu numai la oameni care abia ce s-au cunoscut, ci chiar la membrii ai aceleiasi familii. Aici ma includ. Familia mea este plina de raboaie, tunete si fulgere in stanga si in dreapta, intrigi si povesti cumplite. Dar asta-i pentru alta postare ;)

   Atata timp cat optiunile, credinta, ideile, pasiunile, ocupatiile noastre nu afecteaza in mod REAL pe altii, atunci avem dreptul sa le pastram!

   Eu sunt nascuta din doi parinti albi deci nu am nici o vina ca am iesit tot alba, corect? Altul care iese de alta culoare de ce ar avea? Si ce daca este de alta etnie? Cu ce ma afecteaza pe mine culoarea lui? In plus de asta, de unde si pana unde doar albul este acceptabil? Ati vazut vreodata un curcubeu? Nu-i asa ca arata perfect? Este frumos tocmai datorita multitudinii de culori din care este alcatuit!

   Sunt ortodoxa, asa am fost botezata si asa voi ramane dar conceptiile mele s-au schimbat vis-a-vis de religii. Pur si simplu nu cred ca exista una care sa detina adevarul absolut. Credinta este una singura, Dumnezeu unul singur si asta este tot ce trebuie sa stiu. Daca altii sunt catolici, baptisti, penticostali, musulmani s.a.m.d. aceia trebuie tratati cu insulte? De ce? Pentru ca ei au alte viziuni? Fiecare este in cautarea unor raspunsuri, haideti sa ii lasam si sa ne vedem de intrebarile noastre. Iar daca unii sunt atei, foarte bine. In cazul in care se doveste pentru toata lumea, intr-un final (pe care abia il astept!) ca Dumnezeu exista, nu voi pierde eu nimic asa ca de ce sa fiu indarjita impotriva lor? Sa creada ce si in ce vor! Atata timp cat nu incearca sa imi impuna mie credintele lor, atata timp cat sunt civilizati in a-si spune parerile, nu au cu ce sa ma strseze. Pur si simplu gandesc altfel! Atat! Eu in continuare respir, mananc, beau apa, imi vad de ale mele iar parerile lor nu ma impiedica sa fiu eu.

   De mica mi-au placut foarte mult cainii. In general imi plac toate animalele. Cred cu tarie ca fiecare animal merita sa fie in siguranta, cainii nu au ce cauta in oras, pe strazi, printre masini si dupa blocuri atat pentru siguranta lor dar si pentru a noastra. Cu toate acestea, nu vad de ce solutia noastra este omorul. Noi am creat situatia aceasta din care nu mai stim sa iesim, noi sa suportam consecintele si sa gasim solutii omenesti. Sa se ocupe primariile , sa le amenejeze spatii imense unde sa fie tinuti pana mor de batranete. Iar cei care ii iubesc sa ii adopte si sa ii tina indiferent ca pleaca din tara, indiferent ca acei caini se imbolnavesc, sa nu ii mai abandoneze si neaparat sa fie castrati. Doar asa vom rezolva problema cu adevareat si nu e nevoie sa fim ucigasi nu?
   Daca sunt oameni care nu le iubesc, ba mai mult le vor raul, sa nu procedam si noi ca ei. Violenta nu se combate cu violenta. Mereu aud iubitorii de animale ca ameninta pe cei care nu iubesc animalele. Fratilor, nu asa vom aduce pace in acest domeniu. Adica tu faci reclama si spui ca nu vrei sa fie maltratate, ca vrei pace si liniste dar ameninti cu violenta?...Contrazicere in sens nu?
   Pe de alta parte, daca spun ca nu vreau sa fie omorate animalele, merit sa mi se ureze moartea? De ce spun asta? Chiar aseara am primit aceasta urare. Era postat pe Facebook un video in care un rotweiller atacase un copil iar descrierea la acel video era: 


   "Copilas atacat de un rottweiler in plina strada - cu dedicatie pentru toti aparatorii cainilor
Aveti grija cum treceti cu copii pe langa cainii fara botnita."


Nu mi s-a parut corect si am lasat si eu un comentariu: 


"Ce legatura are atacul cainelui cu aparatorii cainilor? Acel caine trebuia sa aiba botnita. Iar daca era un caine fara stapan care evident ca nu avea cum sa aiba o lesa, atunci iar nu este vina cainelui ci a oamenilor care au adus cainii la oras si apoi le-au dat drumul pe strazi. Eu una iubesc foarte mult animalele dar cred ca nu au ce cauta in oras.Trebuie ingrijite si iubite intr-un spatiu special amenajat pentru ei. Asta nu inseamna ca cei care sunt in oras trebuie omorati sau invinuiti pentru ca se poarta ca animalele, adica firesc. Responsabili pentru orice dezastru sunt oamenii. Noi avem ratiune si le suntem superiori nu?Atunci sa actionam ca atare!"

   O doamna foarte revoltata si evident grabita pentru ca nu am nici un dubiu ca nu a citit tot ce am scris sau poate nu prea sta bine cu logica, mi-a spus: 


 "Sa mori muscata de un caine! Mama nu poti fii numita!"

 Mmm... Pai nici nu sunt, asta unu la mana si doi chiar daca as avea un copil, nu as incepe sa urasc animalele din secunda doi dupa ce as naste. Daca le iubesc, le iubesc pe viata! DAAAAAR asta nu inseamna ca ma lasa indiferenta animalele violente. Doar ca sunt constienta ca nu este vina lor. Nu trebuie omorate ca pedeapsa. Daca un om iubeste pe cine nu trebuie, are vreo vina? Se poate abtine? NU! La fel si un animal. Se poate abtine ca e animal? NU! Atunci educa-l, pune-i botnita, daca e cazul si ai grija cand iesi cu el in public. Iar in privinta cainilor fara stapan, sa fie tinuti in locuri ingradite, in conditii decente. Problem solved!
   Aaa.. si un detaliu de stiut, cand eram mica am fost muscata de un caine pe care il stiam iar acum cativa ani mama a fost muscata rau de tot de niste caini de pe langa blocul nostru.  Sange, dureri, injectii, vanatai, rani, alea, alea. Tot pachetul! Mda... Si dupa aia am mai adoptat inca trei cateluse iar ea iubeste in continuare animalele. Trageti singuri concluzia.

  Deci daca iubesc animalele si nu imi place sa le vad cu ochii scosi, cu ficatii pe afara, cu capetele sparte sau eutanasiate in lagare, adusi de hingeri, merit sa oatesc ceva rau? Merit sa mi se spuna ca ar trebui sa tac din gura? Merit sa mi se spuna ca ar trebui sa fac altceva cu timpul meu? Este totusi timpul meu, nu? Iar lupta mea pentru salvarea animalelor nu afecteaza viata nimanui. Nu am bagat mana in buzunarul nimanui sa iau bani pentru animale, am facut un apel la cei care vor sa ajute. Oricum doar asa, unindu-ne vom face schimbari in privinta cainilor comunitari, in privinta politicii, a sistemului medical, in orice domeniu si aspect al existentei noastre. Daca nu actionam nu vom obtine ceea ce ne dorim. Bineinteles sa actionam numai pentru a face bine, nu tot ce ne trece prin cap... In ziua de azi este esential sa specifici astfel de lucruri... Unii inteleg tot soiul de chestii...


   Asa ca fara injuraturi, amenintari si urari de moarte. Exprimati-va punctul de vedere fara sa insultati, fara sa raniti, fara sa fiti rautaciosi. Incercati sa fiti obiectivi si o sa fie mai bine atat pentru cei cu care aveti de-a face dar mai ales pentru voi insiva!


   Aveti rabdare, calm, pastrati-va inimile deschise. Nu refuzati orice schimbare doar pentru ca e ceva diferit si nou si va e teama. De fapt asta e marea problema: TEAMA! Si ignoranta. Pentru lipsa educatiei nu aveti nici o vina dar daca vi se spune ca nu ganditi bine, stati o leaca si reflectati ca poate asa e. Urmatorul pas este incercarea de a va largi orizonturile, de va informa mai atent, de a privi mai atent, de a asculta si a vorbi mai putin. Intelepciunea presupune si multa tacere printre altele... Vorbiti cand aveti toate gandurile clare. Vorbiti constructiv.

   Unde o sa ajungem mai fratilor? O sa fie haos in curand! O sa ne calcam in picioare? O sa ne omoram? O sa ne hartuim?  A stai asa ca astea deja se intampla. Atunci hai sa alegem alt drum, unul mai pasnic. Suntem cu totii niste muritori care nu avem habar de nimic, particule minuscule intr-un TOT infinit. Suntem pasageri in aceasta viata si atat. Haideti sa calatorim frumos pentru ca atunci cand ajungem la destinatia finala sa nu ne para rau...


   Pe curand...