Malina Olinescu

 

   Acum cateva minute am vorbit cu mama la telefon. Mi-a dat o veste care m-a socat, nu mai am cuvinte... A murit Malina Olinescu. Am citit pe un site ca SMURD-ul a confirmat ipoteza cum ca s-ar fi sinucis. Nu pot sa cred! Atat de rau imi pare pentru ea...  Nu stiu daca sa plang sau sa stau asa tacuta, amortita de ganduri... Daca un om ajunge sa faca asa ceva inseamna ca sufletul sau era ranit peste limitele suportabile iar mintea sa incetosata, probabil simtindu-se vulnerabila. Chiar nu imi vine sa cred! 

   Mi-o amintesc mai intai de la televizor cand o mai ascultam cantand si apoi de la facultate. Am fost colege de an la aceeasi sectie. Nu prea am avut mari tangente insa de la departare o priveam, o admiram. Mi-a lasat impresia de seriozitate, determinare, constiinciozitate, ambitie. Unde s-au dus toate acestea? Inca un om care nu a avut cum sa se descarce, inca un om sensibil, prea slab pentru lumea aceasta cruda in care traim. Tot ce pot spune acum este ca regret ca nu a avut puterea de a cere ajutor (la fel ca si Madalina Manole, a carei morti m-a dat peste cap zile intregi), regret ca nimeni nu a fost suficient de atent pentru a-i intinde o mana. Cine stie daca totusi cumva, cuvintele potrivite spuse la momentul potrivit ar fi facut ca ea sa mai fie in viata si acum...

   Ii doresc ca Dumnezeu sa ii ierte pacatele din timpul vietii dar si acest ultim pacat cand a luat decizia crunta de a se sinucide. Sper ca macar acolo unde s-a dus sa aibe liniste si pace sufleteasca!

   Planuiam sa postez altceva astazi, voi amana pentru mai tarziu, momentan vreau sa imi revin... Nu stiu... chiar nu pot sa cred!

    Pe curand...