About my name day...

   Ce am facut marti? Nimic special, nici macar nu am mancat ceva mai deosebit, ba chiar pot spune ca desi nu ma asteptam sa fie o zi asa cum mi-o doream, totusi credeam ca voi fi mai vesela. O trec pe lista de zile pierdute si sper DIN NOU ca la anul sa fie mai bine... Speranta moare ultima zice o vorba din popor asa ca ce sa-i faci, speri si speri poate iese asa.

   Am fost felicitata de oameni dar nu de toti de la care ma asteptam. Mama, bunica, iubitul si familia sa, cativa cunoscuti dar ori prin intermediul mamei mele, ori pe Facebook (mdea...) si o prietena Mihaela cu care am vorbit la telefon. Urari am primit si de la altcineva care imi este drag dar doar pe mess, din pacate. 

   Telefonul meu nu a sunat in continuu, nu m-a serbat nimeni, nu am servit pe nimeni cu nimic, in concluzie nu m-am simtit ca o sarbatorita, de parca nici nu prea a fost ziua mea. Nu vroiam vile, piscine, duzine de flori, petrecere la palat dar vroiam sa simt ca sunt importanta pentru ceilalti... 

   Spre seara mi-am mai revenit din starea care m-a umbrit toata ziua, ba chiar am si ras putin si am mai prins incredere in viata asta ciudata si... in mine.

   Stiti, cu cat trece timpul mai mult cu atat creste in mine un gand precum radacinile unui copac batran pe sub pamant: DOAR FAMILIA ESTE CEA CARE TE IUBESTE SI TE AJUTA NECODITIONAT! Ceilalti? Ha! Ceilalti sunt ceilalti si intotdeauna vor fi asa... In trecut imi faceam liste peste liste cu zeci de nume si numere de telefon si le dadeam mesaje ca sa ii felicit pentru zile de nastere, de nume, de Craciun, Paste, Revelion. In trecut incercam sa fiu intelegatoare cu toata lumea. In trecut eram slaba, sau mai slaba caci nici acum nu sunt mai breaza dar ceva, ceva tot m-am mai intarit. ACUM vreau sa vad si eu cine stie si alege sa fie asa cu mine! Vreau sa astept si sa fac o alta lista, LISTA CU CEI CARE RAMAN LANGA MINE si care merita sa le raspund la fel. Din cand in cand facem selectie printre borcanele din debara, printre tacamuri si avse, printre haine, printre pantofi, printre produsele de ingrijire si frumusete nu? De ce nu am face-o si printre "prieteni"?! Viata e prea scurta si prea grea ca sa o traiesti langa cine nu trebuie! Nu, nu ma voi supara, nu le voi intoarce spatele si nici nu voi fi rea cu ei dar pentru mine totul se noteaza, acolo undeva in minte si in inima. Voi stii de la cine sa am asteptari si cum sa ma port cu fiecare si asta se va vedea treptat, in viitor.

   Mi-am exprimat frustrarea si m-am eliberat, asa ca putem trece la partea pozitiva a postarii. Sa va povestesc mica surpriza pe care am avut-o in noaptea de dinainte de ziua mea. Iubitul meu isi pune 3 alarme la telefon pentru a se scula dimineata, lucru care ma scoate din minti dar asta e, daca asta il ajuta pe el sa se trezeasca la timp. Luni seara, tarziu, eram la calculator si dintr-odata suna alarma. M-am mirat, am lasat-o sa sune si apoi a apasat el pe ceva dar nu pe ce trebuia si s-a culcat la loc fara sa vrea, uitand de ce pusese alarma. Desi s-a inchis, a sunat din nou peste 5 minute pentru ca nu o anulase. Eeeee, asta-i buna! Am luat telefonul ca sa o inchid eu ca lumea si ce sa vad cand deschid clapeta?! 

   Pusese alarma la miezul noptii ca in cazul in care adoarme (ceea ce s-a si intamplat din cauza oboselii) sa se trezeasca sa imi spuna "la multi ani".  M-a surprins placut gestul pentru ca eu nici nu bagasem de seama ca e deja ziua mea. Oricum el in fiecare an, de ziua de nastere si de nume incearca sa fie primul care ma felicita. 

Cand am luat telefonul din pat (acolo il tine ca sa il poata lua mai repede, doarme la perete deci daca l-ar fi pus pe noptiera ar fi trebuit sa ma deranjeze pe mine), s-a trezit si somnoros nevoie mare mi-a zambit, mi-a spus "la multi ani", m-a imbratisat si s-a intors la somn :) Nu-i asa ca a fost super dulce? Astfel ca am inceput ziua cu zambetul pe buze.

   Se pare ca oamenii din viata mea, aceia care ma apreciaza, nu numai ca au tinut sa imi ureze una alta dar mi-au si facut cate un cadou, fiecare dupa posibilitati iar eu le multumesc si le doresc ca ceea ce imi daruiesc ei mie (atat material dar mai ales sufleteste) sa le dea Dumnezeu insutit! 

   Mama la servici. Pentru ca nu ne-am putut intalni de ziua mea ca sa imi dea acest bobocel din gradina, l-a fotografit. Insa cu ceva timp inainte deja imi daduse cadourile, care sunt:

   De asemenea, de la iubitul meu am primit din nou lalele iar de la parintii lui o rochie si crizanteme.

   Iar un cadou pe care mi l-am facut singurica a fost o pereche de blugi, pe care i-am fotografiat cat de cat dar ii veti vedea mai bine in alte postari.

   Alt cadou, de la doua vecine, au fost doua buchete cu muuuulte tufanele pe care le-am taiat, le-am curatat frumos si le-am aranjat in mici aranjamente. Va voi arata imediat cate mici buchetele mi-au iesit.

   Unul, ale carui fire le-am lasat mai lungute.

   Inca 3 buchetele scurtute fotografiate din mai multe unghiuri. I love flowers so much!

   A close-up cu cele trei buchetele.

   I-am mai pus si mamei cateva fire in camera dar pe acelea am uitata sa le fotografiez.

   Si un mic aranjament care mie imi place cel mai mult!

   Flori plutitoare!

   Sper ca v-au placut floricelele mele si celelalte lucrusoare. Va doresc sa aveti o zi cu aroma de dulceata de gutui! ;)

   Pe curand...