Daca e martie, e vremea mucenicilor!

   Buna dimineata, romani (si nu numai :p)! Nu cred ca mai este nevoie de vreo introducere fiindca citind titlul deja stiti despre ce o sa fie aceasta postare. In fiecare an, cand se apropie luna martie sunt bucuroasa din mai multe motive: 1) ZIUA DE NASTERE A BUNICII (care este chiar astazi; implineste 92 de ani!), 2) ziua de nastere a prietenei mele Mihaela (pe 18), 3) traditia martisorului, 4) venirea primaverii siiiiii 5) mucenicii!!! Ooooo da! Ii astept cu o pofta in gat de nici nu va imaginati! Inca de mica am mancat cu placere fiindca mama si bunica faceau mereu pe data de 8 martie si apoi ori de cate ori mai ceream, bineinteles tot in cursul aceleiasi luni. 
   Sa fiu sincera nu stiu cate retete sunt in Romania insa eu una cunosc doua: mucenici la cuptor si mucenici fierti. Miam! Deja imi ploua in gura si nu mai avem deloc, s-au terminat repejor dar cred ca o sa cumpar si o sa fac chiar eu pentru ca nu am apucat sa mananc atat cat sa ma satur :)

   Vorbind cu Mila si incercand sa ii fac pofta spunandu-i ca ma infrupt dintr-un bol plin cu mucenici, am realizat ca ea nici nu stia ce sunt. Damn! :) I-am explicat asa cum am stiut dar m-a rugat sa pun poze pe blog asa ca eu, fata ascultatoare, imediat am si tras cateva instantanee si iata-le pregatite pentru ea dar si pentru altii care poate ca nu au mancat vreodata.

   Mucenicii fierti:

   Se fierbe apa, se adauga mucenicii, se lasa pana cand sunt gata si se presara zahar vanilat si chiar putin rom, in functie de preferinte. Se servesc cu nuca si scortisoara.

   Mucenici la cuptor ( moldovenesti):

   Se fac opturi mari (mai mari decat palma) din coca in care puteti pune diverse arome si/sau zahar vanilat. Compozitia trebuie sa fie dulceaga si moale, ca a unui cozonac. Se servesc cu miere si nuca.

   Mama lui Silviu nu a preparat acest tip de mucenici insa mama a primit de la cineva un mucenic micut si mi l-a dat mie. Intotdeauna daca primeste sau cumpara ceva interesant si bun, imi opreste si mie. Mama... :)

   Neavand decat unul singur, l-am rupt in ideea de a-i da si lui Silviu sa manance si de indata mi-am amintit ca nu am facut poza pentru voi, asa ca am incercat sa il lipesc cumva tinandu-l cu mana (cu ocazia aceasta va puteti da seama de marimea sa comparand cu mana mea).

   Voi ati facut mucenici? Cum ii preparati? Dintre cele doua variante prezentate, pe care o preferati?

   
   Inainte de a-mi lua la revedere tin sa va spun cu mandrie ca astazi este si ziua noastra, facem 6 ani si 8 luni! La multi ani, puiu!

   
   Pe curand...