Ai plecat...

   Este ora 10, fix la aceasta ora, acum doua saptamani ai plecat... 
   Nu stiu cand voi avea putere sa scriu despre tine, sufletul meu, desi imi doresc foarte mult sa iti onorez memoria. Papusa mea draga, am trecut prin iad dar am iesit si incerc sa ma tin pe linia de plutire. Multumesc pentru toate semnele pe care mi le-ai dat de pe cealalta lume, stiu ca ma vei astepta pana cand va fi necesar. Promit sa nu te uit! Te iubesc si sufletul meu inca sangereaza. Inca imi vine sa plang, inca mai am atacuri de panica, inca simt ca nimic nu prea mai e la fel... Frumoasa mea! 

   Saptamana viitoare sper sa reusesc sa revin la programul normal aici pe blog, pana atunci incerc sa ignor tot ce simt, incerc sa fac orice ca sa fiu bucuroasa si sa nu mai vina disperarea peste mine. Ma oblig sa zambesc, ma oblig sa fiu bine. Pentru mine, pentru mama si mai ales pentru Cora.
   Nu am abandonat blogul si nici nu am de gand sa o fac doar ca nu am chef de asta momentan, mi-e greu sa am momente moarte pentru ca atunci ma cuprinde un dor adanc si iar cad in depresie. Incerc sa revin incet, incet. Multumesc pentru intelegere. 

   Pe curand...