My week in photos (181)

   Buna! Happy Halloween! Dragilor, incerc sa revin la zi cu postarile asa ca o sa tot vedeti postari cu pozele saptamanale. Haideti sa ii dam drumul!


   Luni / Monday (2)

   Ro: Pizza lui Silviu: Quattro Formaggi.

   En: Silviu`s pizza: Quattro Formaggi.

   Ro: Pizza mea: vegetariana. Ceea ce m-a amuzat a fost ca pe ea era o singura felie de ardei gras :))

   En: My pizza: vegetarian. What amused me is that there was only one slice of bell pepper :))



   Marti / Tuesday 

   Ro:  Eram la veterinar si o doamna care astepta acolo avea aceasta punga. Este un amestec de plante pentru rozatoare. Vroiam sa cumparam si noi pentru Taz asa ca am facut o poza sa ii aratam domnului doctor. Vi-l recomand, daca vreti sa incercati, poate ca animalutul vostru il va savura.

   En: We were at the vet and a lady that was waiting there had this bag. It`s a mix of plants for rodents. We wanted to buy it for Taz so we took a picture to show the doctor. I reccomend it, if you want to try, maybe your pet will enjoy it.



   Miercuri / Wednesday (2)

   Ro: "Ce bine este sa ai asa o piatra de care sa te spijini!" :)

   En: "It`s so nice to have a stone like this to lean on!" :)  

   Ro: Cappuccino!

   En: Cappuccino!



   Joi / Thursday 

   Ro: Vin rosu fara zahar. Yum!

   En:  Red sugar free wine! Yum!



   Vineri / Friday 

   Ro: Cu puiul meu, inainte de culcare. Eram bucuroasa. Daca stiam ce va urma...

   En: With my baby, before going to bed. I was happy. If only I knew what will happen...



   Sambata / Saturday (3)

   Ro: Se pare ca nu numai oamenii prefera blugii pentru o zi casual :)

   En: It seems that not only humans prefer jeans for a casual day :)

   Ro: Dragalasul meu Ricky! 

   En: My sweet Ricky!

   Ro: Confortabil!

   En: Cozy!



   Duminica / Sunday

   Ro: Selfie cu Filip (fiul prietenei mele, Ana)! :)

   En: Selfie with Filip ( my friend Ana`s son)! :)


  
   Pe curand...
  

13 octombrie 2015

   Facusem dus si eram foarte ingrijorata pentru porcusorul nostru de guinea, care nu se simtea bine. Dupa ce am stat cu el putin in pat, m-am dus la baie sa imi usuc parul. Exact in momentul cand am terminat operatiunea se deschide usa si apare mama lui Silviu. "A sunat mama ta. Bunica nu se simte bine si te roaga sa te duci la ea". Poftim? Cand un om te solicita e clar ca este vorba despre ceva grav. Sun la mama si imi spune ca asteapta salvarea. M-au traznit acele cuvinte pentru ca nu stiam ce sa cred. Intr-o doara am intrebat  "Tu cumva ma anunti ca la tata?". Raspuns afirmativ, urmat de "A murit"... Speram din tot sufletul ca raspunsul sa fie diferit, sa imi spuna ca nu e la fel ca atunci, ca nu s-a intamplat nimic, se simte rau si atat. Pe moment, desi imi tremura tot corpul, am incercat sa imi mentin calmul... pentru mama, care era singura in casa cu ea si imi inchipuiam ce simte in acele momente. Am plans apoi foarte putin, m-am imbracat, i-am pus lui Taz apa si l-am lasat in casuta lui. Silviu a venit acasa, la rugamintile mele si am plecat spre mama. Ma pregateam pentru cel mai urat scenariu: fata strivita, lovita, schimbata total. A fost o asa-zisa usurare atunci cand am vazut-o si temerile nu mi s-au confirmat. Arata ca de obicei. Micuta mea draga! Mi s-a facut mila, mi-am amintit de clipele petrecute impreuna, de ultima oara cand am vazut-o si ca urmare am cedat si m-a apucat o criza de plans.
   IML-ul a venit pe la 21 si ceva iar pana atunci am fost nevoiti sa o lasam acolo unde a gasit-o mama, cazuta in holul casei... Numai in Romania se poate asa ceva, va jur!
   Am inmormantat-o in locul unde este si bunicul meu, la Cimitirul Reinvierea. Am condus-o pe ultimul drum pe cea care mi-a fost a doua mama. 
   A fost atat de greu sa deschid aceasta pagina si sa incep sa scriu despre ea dar trebuie, ea merita asta asa ca vreau sa va fac un mic portret al celei care m-a crescut.
  Bunica mea s-a nascut in Buzau, s-a casatorit si s-a mutat in Bucuresti unde a locuit aproape toata viata sa. A locuit la casa la curte, apoi intr-un apartament cu doua camere alaturi de mine. A predat desen, lucrul manual, in timpul liber a cusut mult, a brodat si asa a mai facut niste banuti pana tarziu. Uneori facea si felicitari sau mici tablouase. Avea maini fine, subtirele, unghii mereu facute cu oja roz sau alba cu sidef. Din acele maini ieseau lucruri extraordinare care astazi ar costa o avere! Dar ea in primul rand le facea din placere.
   Mi-a vazut primii pasi, m-a tratat, mi-a pus comprese la gat si pe piept cand raceam. Ma ducea la impartasanie si ma imbraca in hainute curate si cochete. Ea insasi a fost o femeie eleganta, aranjata si delicata. Doar v-am spus ca mereu avea manichiura si pedichiura facute.
   Ma lua cu ea peste tot pe unde mergea, cumparam pepeni impreuna, puneam bananele la copt pentru ca le luam mai verzui din piata, imi lua mereu smantana buna si branzica de vaci iar saptamanal ne duceam in vizite. Cu ea mergeam in fiecare vara in afara Bucurestiului, la o prietena care avea gaini, pomi fructiferi si stupi. Mmmm si ce miericica buna de tei, de salcam si alte soiuri mancam! Culegeam ciuperci, flori pentru ceai, ierburi folositoare si ma jucam cu nepotul acelei doamne cat era ziua de lunga!
   De asemenea, tot vara, ne cazam an de an in Sinaia, in zona Furnica, la o alta prietena, ne plimbam pe langa Peles, faceam cumparaturi prin centrul orasului si statea cu mine cand vroiam sa ma dau in leagan pe langa vila.
   Ma ducea in parcul de la Bucur Obor, fie sa ma dau in gargarite, fie sa ma joc cu alti copii.  M-a carat in brate cand aveam anemie si am lesinat pe strada... Imi stergea ranile de la cazaturi si ma dojenea.
    Ea ma ajuta pentru orele de desen, cu hartie de talc, cu acuarele si chiar si la compuneri ma mai ghida iar cand incepusem sa imi dau drumul la imaginatie, ea se ocupa cu scrisul. Eu concepeam, ii dictam si ea scria ca sa nu uit ceea ce imi trecea prin minte in acele momente creative. Cand imi amintesc incep sa zambesc. O lume desprinsa din povesti...
    A aranjat ca de la 4 ani sa incep sa fac meditatii la engleza cu fiica unor cunoscuti, de la care am reusit sa asimilez cunostinte de baza si o pronuntie buna. Ma incuraja sa invat cat mai bine, sa fiu atenta, sa am rezultate. Punea acatiste pentru mine ca sa intru la liceu in clasa a V-a, sa iau examenele, sa imi fie bine. A fost o femeie foarte harnica, foarte muncitoare, ambitioasa, care si-a dorit sa reusesc in viata dar vroia sa ma fereasca de anumite primejdii si situatii. M-a protejat atat cat a putut, m-a ajutat enorm si ii sunt recunoscatoare. Tin minte ca dupa un examen mi-a spus ca m-a privit coborand scarile liceului, parca pluteam si aratam ca un fluturas. Vorba aceasta mi-a ramas in suflet. Doar noi doua am trait acest moment scurt dar magic cand ea m-a vazut ca pe o faptura gingasa, frumoasa, plina de lumina. Nu voi uita niciodata acea blandete, acea mandrie si bucurie din glas si din privire. Eram fiica ei. Stiu asta, am simtit ca asa m-a privit intotdeauna. Chiar si ultima oara mi-a spus-o. Mereu spunea cu multa drag ca sunt fata ei, nu nepoata. Gabriela ei...
    Sunt atatea momente frumoase, atatea zambete, atatea lectii de viata. Ma simt norocoasa ca am avut parte de asa ceva! Nu le-as da pe cel mai scump si performant gadget! O copilarie simpla dar sanatoasa, alaturi de frumoasa mea bunica, Mimilica, asa cum o alintam. Numele ei este Elena dar nu i-am spus vreodata asa sau bunica. Cand eram copila, incercand sa recit o poezie am ajuns la acest alint si asa i-a si ramas pentru totdeauna. Pana si prietenii si cunoscutii ei o strigau asa :) Mai tarziu, am mai gasit inca unul: popandau, pentru ca era micuta si dulce ca unul. Apoi am observat ca pielea de pe nas este moale si fina si i-am spus nasuc catifelat. Cum sa nu gasesti alinturi unei persoane pe care o indragesti atat de mult?! O persoana care a pus baza omului care sunt astazi. 
    A fost un om bun, sufletist, sensibil dar care a si gresit foarte mult, nu fata de mine ci fata de mama mea dar pentru asta sunt sigura ca ii pare rau acum... Nu am putut sa uit tot ce a facut pentru mine, atasamentul meu fata de ea a fost atat de puternic incat am trecut peste orice si am iubit-o neconditionat si i-am iertat tot. Iar mama, desi a fost nedreptatita de ea, a ingrijit-o si i-a oferit tot ce a putut ea iar asta este extraordinar. Mama tot mama este...
   Avea 94 de ani si a murit subit, demn iar asta ma ajuta sa trec mai usor peste durerea pe care o am in inima. A fost o femeie foarte activa, care a stat pe picioarele ei pana in ultima clipa, la propriu. Dumnezeu a fost bun cu ea si ii multumesc! Ma rog sa ii ierte greselile, sa aiba grija de sufletul sau si sa ii dea pace.
  
   Mimilica mea iubita, sper ca acolo unde esti, vezi lucrurile dintr-o alta perspectiva si ai liniste. Sper ca stii ca nu te voi uita niciodata si ca ai un loc special in mintea si inima mea.
    Nimeni niciodata nu o sa faca acele placinte perfecte pe care le faceai tu cu atata usurinta, clatitele umplute cu dulceturi si gemuri facute in casa. Mi-e dor sa te vad preparand ceva bun iar eu stand pe scaun si vorbind cu tine sau lucrand la masina de cusut din bucatarie. Momente aparent banale dar atat de pretioase. Mi-e dor sa te vad si sa te aud. A fost cumplit sa realizez ca tu incepi sa uiti, ca uneori nu ma mai recunosteai, sa te vad vulnerabila, plapanda, fara puteri. Te stiam altfel, erai de nedoborat dar anii trec si aduc schimbari, unele foarte urate. Imi pare rau ca boala te-a facut sa te consumi psihic, sa suferi crezand ca ti se vrea raul. Imi pare rau ca de multe ori aveam treaba si nu am avut cum sa stau cu tine sau ca uneori evitam unele discutii din cauza bolii tale. Alzheimer este ca o pedeapsa, un chin si regret ca a fost sa fie asa... Acum cred ca intelegi multe, de fapt totul. Acum stii cine ti-a fost prieten si cine nu, acum o intelegi pe mama si stiu ca o vei veghea de sus. Imi lipsesti mai mult decat tu cred ca ti-ai fi imaginat! Stiu ca ne vom revedea, draga mea frumoasa cu ochi albastri. Odihneste-te!

   Pe curand...

Scurt update

   Va salut! Ce bine era cand cauza absentei mele era doar lipsa timpului sau cine stie ce indispozitie... Exact acum o saptamana a murit bunica mea iar a doua zi, pe la ora 4 dimineata a murit Taz, porcusorul nostru de guinea. M-am simtit coplesita de emotii si nici acum nu sunt pregatita sa scriu dar promit sa ma intorc cat mai curand macar cu postarile saptamanale desi o sa imi fie greu cand o sa pregatesc pozele sa vad imagini cu Taz.
   Sunt destul de ok acum, ieri am avut o repriza de plans dar astazi a decurs mai bine. Cumva ma si abtin putin pentru ca nu vreau sa cad in vreo depresie si ma ajuta si faptul ca mi-au mai ramas suflete calde langa mine. Am momente bune si momente proaste. Timpul va vindeca ranile dar durerea va ramane mereu in suflet, sunt constienta de asta si nu am ce sa fac sa schimb acest adevar.

   Am avut multe momente cand mi s-a parut inutil sa mai tin acest blog pentru ca nu am un continut extraordinar dar apoi mi-am amintit ca am inceput sa scriu aici tocmai pentru a ma prezenta asa cum sunt eu in fata voastra: cu o viata normala, banala, cu experientele mele, neinflorite. Cred sau vreau sa cred ca sunt oameni care inca sunt interesati de acest blog si pentru ei revin de fiecare data plus ca si mie imi place aceasta activitate. Singura modificare in tot acest timp este ca pasiunile mele sunt altele, felul meu de a vedea lucrurile este mai matur iar eu am alte interese si prioritati. Va multumesc pentru ca imi sunteti fideli, pentru toate vorbele bune, pentru criticile constructive, pentru incurajari si pentru orice feedback mi-ati oferit! Ma ajuta! Imi doresc sa incep sa scriu mai des si sper sa o pot face in cel mai scurt timp (stiu ca mi-am propus asta de multe ori si nu am reusit 100% dar asta este pentru ca au aparut diverse chestii care m-au impiedicat). Pana atunci va las cu bine, va urez sanatate si va trimit ganduri bune!


   Pe curand...

30!

   Neata! Astazi va arat pozele facute de ziua mea de nastere si cu ocazia aceasta si un outfit. Dimineata am gasit pe masa din sufragerie un buchet de flori si un tort amandina, exact cum imi doream eu cu crema de unt. Am aflat apoi ca si-a luat liber de la servici si ca urmeaza sa iesim in oras, la unul din localurile noastre preferate Coftale dar nu inainte de a colinda nitel prin Oraselul Copiilor. A fost fain sa fiu in lumea magica a celor mici chiar in ziua cand am trecut un prag al vietii mele si am schimbat prefixul. Nu m-am simtit deloc batrana, mai ales ca cineva ne-a spus intr-un context anume ca are "copii mari, de 30 de ani" facand comparatie cu noi :)) Imi statea pe limba sa ii spun ca exact aceasta este varsta implinita atunci dar m-am abtinut, mi-a convenit :)) 
   Am facut cateva cumparaturi si seara am mers sa papam ceva la localul amintit mai sus. Este o cafenea foarte faina pe langa Foisorul de Foc si vi-o recomand pentru ca veti avea o primire calduroasa iar servirea... let`s just say that you won`t be disapointed. Mancare buna, ceaiuri minunate pe care le puteti mirosi inainte sa le beti, cafea rasnita pe loc, sucuri naturale stoarse pe loc, plating-ul este perfect iar atmosfera cozy. De asemenea, muzica este tare misto si relaxanta, stil lounge. 

   Florile sunt, in ordinea expunerii, de la Silviu, tatal lui Silviu si mama lui Silviu. Foarte frumoase toate!

   Yum! Multumesc, pui!

   Prajiturica diplomat de la mama lui Silviu.

   October roses! 

   Mancarica lui Silviu : omleta cu salata de vara si ceai Bora Bora.

   Mancarica mea: quesadilla cu ciuperci si ceai Perfect World.

   Aveam de gand sa mai pap si ceva dulce dar nu a mai incaput asa ca doar Silviu a comandat si desert.

   American pancakes cu fructe, frisca si inghetata.

   O zi frumoasa care s-a incheiat cu o seara si mai frumoasa! Ma bucur ca am petrecut aniversarea in locuri speciale alaturi de omul special din viata mea!

   Rochie - Cache Cache
   Helanca - Fc Elenor Fashion Club
   Cercei - Avon
   Lant - No name
   Geanta - No name
   Dresuri - No name
   Cizme - Graceland
   
 
   Va pup!

   Pe curand...