Salut! Cica e ziua mea de nastere astazi... Bine chiar este, acum 28 de ani mi-am scos capul afara in lumea rece si rea :p Ironia din exprimarea mea vine dintr-un cumul de frustrari, nervi, lacrimi si dezamagiri provocate de altii (si uneori chiar de mine insami), acest pachetel atarna greu pe umerii mei si deja incep sa ma satur.
Singura persoana (nu ii voi da numele ca sa evit eventuale neplaceri) care mi-a daruit flori a fost tratata cu suficienta indiferenta cat sa imi iau revansa pentru anumite chestii din trecut si chiar prezent, culmea. Deci cum s-ar spune, tot mai de reglat conturile mult timp de acum incolo, ceea ce nu ma deranjeaza deloc, ba mai mult, abia astept sa o fac sa isi inghita cuvintelele pline de un amestec ciudat de nepasare si ranchiuna! Dumnezeu e drept si va pune totul la punct cum numai El stie mai bine!
In primavara mi-am impus dorinta ca de ziua mea ( si cred ca voi prelungi asta si pe mai departe) sa nu mi se ofere nici un cadou. Cui i-am spus asta? Iubitului meu. De ce? Pentru ca mi-au ajuns reprosurile, atitudinile nedrepte, falsitatile. De altfel, satula sunt din acest punct de vedere in privinta oriciu. Frate, daca imi dai sau imi spui ceva doar asa de dragul lelii, mai bine nu o mai face si e mai cinstit si simplu asa. Silviu mi-a fost de mare ajutor pana acum, vorba aia, de vreo 3 ani locuiesc la el, a fost alaturi de mine si la bine si la rau insa au fost foarte multe momente cand m-a calcat pe codita. De regula, imi iau frumusel codita, o scutur de praful pantofului celui care a calcat-o, eventual o si spal daca e nevoie, o ridic la loc si merg mai departe. Dar de cate ori sa ma mai las calcata nu? Uneori este cazul sa spui stop si eu asta am facut.
Separat de asta, suntem in relatii bune, nu suntem certati dar sunt anumite limite care trebuie respectate. Mergem inainte si vedem ce ne rezerva viata.
Nu stiu cum si cand dar sesizez o schimbare inauntrul meu, nu imi mai pasa de anumite chestii. In luna august cineva a considerat ca se cade sa ma umileasca, sa imi strice dispozitia si nu numai. Am rabufnit in acea zi cand am avut acel incident, am plans pentru ca se adunasera multe si acea intamplare, desi nu foarte importanta, a fost ca picatura aceea care face paharul sa dea pe dinafara. Poate ca asa am invatat sa fiu mai tare.
Luna trecuta am reusit sa evit certuri, am refuzat in stilul caracteristic al balantelor, am fost rece si ferma in anumite momente de tensiune si am avut numai de castigat. Clar trebuie sa continui astfel pentru a nu mai suferi ca alte dati.
Cand anumite persoane ma tratau cu indiferenta, ma durea, ma intristam si chiar ma revoltam. Acum aproape ca nu imi mai pasa. Spun aproape pentru ca, de ce sa nu recunosc, inca nu m-am vindecat complet de prea multa sensibilitate cand vine vorba de persoane "bune".
Astazi este o zi cu mai putine frustrari si cu mai multa incredere in mine. Astazi ii dau naibii pe cei care nu conteaza si ma concentrez pe viata mea, dorintele si gandurile mele, in care sunt inclusi doar cativa apropiati.
Poate ca ma va intreba cineva, bun dar de maine ce vei face? Habar n-am si nici nu imi fac vreun plan. Stiu doar ca voi fi altfel decat eram inainte. Sensibilitatea mea a suferit mici ajustari dar inca este acolo, pentru cine si ce merita si cam atat. Sunt aceeasi Ela indulgenta, calma, calda (cel putin la interior), rabdatoare, iubitoare de orice dar sunt mai puternica. Cu fiecare tampenie facuta de cineva, cu fiecare rau care imi este facut, cu fiecare vorba urata, cu fiecare privire intunecata, devin mai puternica. Voi mai suferi dar vreau sa incerc sa fac in asa fel incat acele clipe sa fie scurte si rare. Sau macar sa sufar pentru un OM, nu bestii cu chip uman...
Apropos de oameni, doar mama mi-a daruit cate ceva
(inca de luna trecuta ca asa e ea si nu prea poate sa tina mult timp un cadou :p), atat cat a putut, tinand cont de finantele sale si stiu ca au fost oferite cu drag, de aceea le-am si acceptat cu la fel de mult drag. O sa va arat intr-o postare viitoare.
Ca o conluzie, azi e o zi obisnuita, nu voi sarbatori nimic desi nici nu stiti cat imi doresc asta (dar cand se va intampla vreau sa fie totul ca la carte: flori, bucurii, rasete, muzica tare, dans, oameni buni in jurul meu s.a.m.d.), o voi petrece singura (de fapt cu baietii mei: Taz, Paco si Ricky). Sau poate o sa ies sa ma plimb... tot singura, evident, cum altfel...
In incheiere la aceasta postare optimista :)) vreau sa va las cu o vorba de-a lui Mark Twain "The more I learn about people, the more I like my dog." (Cu cat invat mai multe despre oameni, cu atat imi place cainele meu mai mult)...
Happy fucking birthday to me! Cheers!
V-am pupat!
Pe curand...
Singura persoana (nu ii voi da numele ca sa evit eventuale neplaceri) care mi-a daruit flori a fost tratata cu suficienta indiferenta cat sa imi iau revansa pentru anumite chestii din trecut si chiar prezent, culmea. Deci cum s-ar spune, tot mai de reglat conturile mult timp de acum incolo, ceea ce nu ma deranjeaza deloc, ba mai mult, abia astept sa o fac sa isi inghita cuvintelele pline de un amestec ciudat de nepasare si ranchiuna! Dumnezeu e drept si va pune totul la punct cum numai El stie mai bine!
In primavara mi-am impus dorinta ca de ziua mea ( si cred ca voi prelungi asta si pe mai departe) sa nu mi se ofere nici un cadou. Cui i-am spus asta? Iubitului meu. De ce? Pentru ca mi-au ajuns reprosurile, atitudinile nedrepte, falsitatile. De altfel, satula sunt din acest punct de vedere in privinta oriciu. Frate, daca imi dai sau imi spui ceva doar asa de dragul lelii, mai bine nu o mai face si e mai cinstit si simplu asa. Silviu mi-a fost de mare ajutor pana acum, vorba aia, de vreo 3 ani locuiesc la el, a fost alaturi de mine si la bine si la rau insa au fost foarte multe momente cand m-a calcat pe codita. De regula, imi iau frumusel codita, o scutur de praful pantofului celui care a calcat-o, eventual o si spal daca e nevoie, o ridic la loc si merg mai departe. Dar de cate ori sa ma mai las calcata nu? Uneori este cazul sa spui stop si eu asta am facut.
Separat de asta, suntem in relatii bune, nu suntem certati dar sunt anumite limite care trebuie respectate. Mergem inainte si vedem ce ne rezerva viata.
Nu stiu cum si cand dar sesizez o schimbare inauntrul meu, nu imi mai pasa de anumite chestii. In luna august cineva a considerat ca se cade sa ma umileasca, sa imi strice dispozitia si nu numai. Am rabufnit in acea zi cand am avut acel incident, am plans pentru ca se adunasera multe si acea intamplare, desi nu foarte importanta, a fost ca picatura aceea care face paharul sa dea pe dinafara. Poate ca asa am invatat sa fiu mai tare.
Luna trecuta am reusit sa evit certuri, am refuzat in stilul caracteristic al balantelor, am fost rece si ferma in anumite momente de tensiune si am avut numai de castigat. Clar trebuie sa continui astfel pentru a nu mai suferi ca alte dati.
Cand anumite persoane ma tratau cu indiferenta, ma durea, ma intristam si chiar ma revoltam. Acum aproape ca nu imi mai pasa. Spun aproape pentru ca, de ce sa nu recunosc, inca nu m-am vindecat complet de prea multa sensibilitate cand vine vorba de persoane "bune".
Astazi este o zi cu mai putine frustrari si cu mai multa incredere in mine. Astazi ii dau naibii pe cei care nu conteaza si ma concentrez pe viata mea, dorintele si gandurile mele, in care sunt inclusi doar cativa apropiati.
Poate ca ma va intreba cineva, bun dar de maine ce vei face? Habar n-am si nici nu imi fac vreun plan. Stiu doar ca voi fi altfel decat eram inainte. Sensibilitatea mea a suferit mici ajustari dar inca este acolo, pentru cine si ce merita si cam atat. Sunt aceeasi Ela indulgenta, calma, calda (cel putin la interior), rabdatoare, iubitoare de orice dar sunt mai puternica. Cu fiecare tampenie facuta de cineva, cu fiecare rau care imi este facut, cu fiecare vorba urata, cu fiecare privire intunecata, devin mai puternica. Voi mai suferi dar vreau sa incerc sa fac in asa fel incat acele clipe sa fie scurte si rare. Sau macar sa sufar pentru un OM, nu bestii cu chip uman...
Apropos de oameni, doar mama mi-a daruit cate ceva
(inca de luna trecuta ca asa e ea si nu prea poate sa tina mult timp un cadou :p), atat cat a putut, tinand cont de finantele sale si stiu ca au fost oferite cu drag, de aceea le-am si acceptat cu la fel de mult drag. O sa va arat intr-o postare viitoare.
Ca o conluzie, azi e o zi obisnuita, nu voi sarbatori nimic desi nici nu stiti cat imi doresc asta (dar cand se va intampla vreau sa fie totul ca la carte: flori, bucurii, rasete, muzica tare, dans, oameni buni in jurul meu s.a.m.d.), o voi petrece singura (de fapt cu baietii mei: Taz, Paco si Ricky). Sau poate o sa ies sa ma plimb... tot singura, evident, cum altfel...
In incheiere la aceasta postare optimista :)) vreau sa va las cu o vorba de-a lui Mark Twain "The more I learn about people, the more I like my dog." (Cu cat invat mai multe despre oameni, cu atat imi place cainele meu mai mult)...
Happy fucking birthday to me! Cheers!
V-am pupat!
Pe curand...
